Directoriul pentru Hirotonirea Slujitorilor

Fiind vădit prin Cuvântul lui Dumnezeu, că niciun om nu trebuie să-și asume oficiul de slujitor al evangheliei, până ce nu este chemat și hirotonit în chip legal pentru aceasta; și că lucrarea hirotonirii trebuie să se facă cu toată grija, înțelepciunea, gravitatea și solemnitatea cuvenite, oferim cu smerenie aceste instrucțiuni, ca o cerință care trebuie observată.

1. Cel care va fi hirotonit, fie numit de popor, fie încredințat altfel prezbiteriului, pentru vreun loc, trebuie să se adreseze prezbiteriului și să aducă cu sine o mărturie a luării legământului celor trei regate; a hărniciei și competenței sale în studiile sale; ce grade a luat la universitate și care a fost timpul șederii sale acolo; și pe lângă aceasta, vârsta sa, care trebuie să fie de douăzeci și patru de ani; dar mai ales de viața și petrecerea sa.

2. Odată examinat de prezbiteriu, ei vor proceda să cerceteze despre harul lui Dumnezeu în el și dacă are sfințenia vieții care se cere într-un slujitor al Evangheliei; și îl vor examina în ce privește învățătura și îndestularea sa și în ce privește dovezile chemării sale la sfânta slujire; și, în particular, chemarea sa dreaptă și directă la acel loc.

3. În toate acestea, fiind aprobat, va fi trimis la biserica în care are să slujească, ca să propovăduiască acolo trei zile și să vorbească cu poporul, pentru ca acesta să poată încerca darurile sale spre zidirea lor și să aibă timp și ocazie să cerceteze și să cunoască mai bine viața și petrecerea sa.

4. În ultima dintre aceste trei zile rânduite pentru încercarea darurilor sale în propovăduire, se va trimite de la prezbiteriu la congregație o înștiințare publică în scris, care va fi citită în public înaintea poporului și apoi va fi afișată pe ușa bisericii, pentru a însemna că în ziua aceea un număr competent dintre membrii acelei congregații, numiți de ei înșiși, va înfățișa înaintea prezbiteriului, pentru a-și da consimțământul și aprobarea ca omul respectiv să fie slujitorul lor; sau altfel, să înfățișeze, cu toată discreția și blândețea creștinească, excepțiile pe care le au împotriva lui. Și dacă, în ziua hotărâtă, nu este nicio excepție dreaptă împotriva lui, ci poporul își dă consimțământul, atunci prezbiteriul va proceda la hirotonire.

5. În ziua hotărâtă pentru hirotonire, care trebuie să se facă în biserica unde cel ce va fi hirotonit are să slujească, congregația va ține un post solemn, pentru ca să se unească mai fierbinte în rugăciune, ca rânduielile lui Hristos și lucrările slujitorului Său să fie binecuvântate spre binele lor. Prezbiteriul va veni la loc, sau cel puțin trei sau patru slujitori ai Cuvântului vor fi trimiși acolo de la prezbiteriu; dintre care unul, numit de prezbiteriu, va propovădui poporului despre oficiul și datoria slujitorilor lui Hristos și cum poporul trebuie să-i primească pentru lucrarea lor.

6. După predică, slujitorul care a propovăduit, în prezența congregației, va întreba pe cel care va fi acum hirotonit, despre credința sa în Isus Hristos și despre încredințarea sa de adevărul religiei reformate, potrivit Scripturilor; intențiile și scopurile sale sincere de a dori să intre în această chemare; hărnicia sa în rugăciune, citire, meditație, propovăduire, slujirea sacramentelor, disciplină și împlinirea tuturor datoriilor slujitorești față de oficiul său; râvna și credincioșia sa în păstrarea adevărului evangheliei și a unității bisericii împotriva erorii și schismei; grija sa ca el și familia lui să fie fără prihană și pilde pentru turmă; plecarea sa și smerenia, cu blândețe de duh, să se supună mustrărilor fraților săi și disciplinei bisericii; și hotărârea sa de a continua în datoria sa împotriva oricărei greutăți și persecuții.

7. În toate acestea, după ce s-a declarat, a mărturisit voia sa și a făgăduit strădaniile sale, cu ajutorul lui Dumnezeu, slujitorul va cere de asemenea poporului voia lor de a-l primi și recunoaște ca slujitor al lui Hristos și de a-l asculta și a se supune lui, ca unui care este călăuzit de Domnul, și de a-l întreține, încuraja și ajuta în toate părțile oficiului său.

8. După ce este făgăduit în chip reciproc de popor, prezbiteriul, sau slujitorii trimiși de ei pentru hirotonire, îl vor despărți solemn pentru oficiul și lucrarea slujirii, punând mâinile peste el, ceea ce trebuie să fie însoțit de o scurtă rugăciune sau binecuvântare, în acest scop:

„Mulțumind pentru marea milă a lui Dumnezeu, trimițând pe Isus Hristos pentru răscumpărarea poporului Său; și pentru înălțarea Lui la dreapta lui Dumnezeu Tatăl și de acolo turnarea Duhului Său și darea darurilor oamenilor, apostoli, evangheliști, profeți, păstori și învățători; pentru adunarea și zidirea bisericii Sale; și pentru înzestrarea și plecarea acestui om pentru această mare lucrare: * a-l ruga să-l dăruiască cu Duhul Său Sfânt, să-i dea (lui, pe care în numele Său îl despărțim astfel pentru această sfântă slujire) împlinirea lucrării slujirii sale în toate lucrurile, ca să mântuiască pe sine și poporul său încredințat grijii sale."

*Aici se pun mâinile pe capul lui.

9. Terminată această formă de rugăciune și binecuvântare, să se îndemne pe scurt de către slujitorul care a propovăduit, să ia seama la mărimea oficiului și lucrării sale, pericolul neglijenței atât pentru el cât și pentru poporul său, binecuvântarea care va însoți credincioșia sa în viața aceasta și în cea viitoare; și să se îndemne de asemenea poporul să se predea lui, ca slujitorului lor, potrivit făgăduinței solemne făcute mai înainte. Și astfel, prin rugăciune care încredințează atât pe el cât și turma sa harului lui Dumnezeu, după cântarea unui psalm, adunarea să fie trimisă cu binecuvântare.

10. Dacă este rânduit un slujitor pentru o congregație, care a fost hirotonit mai înainte ca prezbiter potrivit formei de hirotonire care a existat în Biserica Angliei, pe care o socotim valabilă în ce privește fondul și care nu poate fi respinsă de cei care au primit-o; atunci, având o procedură chibzuită în materia examinării, să fie admis fără vreo nouă hirotonire.

11. Și în cazul că o persoană deja hirotonită ca slujitor în Scoția sau în orice altă biserică reformată, este rânduită pentru o altă congregație în Anglia, va aduce din acea biserică prezbiteriului de aici, în ale cărui hotare se află acea congregație, o mărturie îndestulătoare a hirotonirii sale, a vieții și petrecerii sale pe când trăia cu ei și a pricinilor îndepărtării sale; și să se supună la o încercare a destoiniciei și îndestulării sale și să aibă aceeași cale cu el în celelalte amănunte, după cum se rânduiește în regula imediat anterioară, în ce privește examinarea și admiterea.

12. Să se păstreze cu grijă registrele în feluritele prezbiterii, ale numelor persoanelor hirotonite, cu mărturiile lor, timpul și locul hirotonirii lor, prezbiterii care le-au pus mâinile și oficiul pentru care au fost numiți.

13. Niciun prezbiter, nici vreunul care ține de vreunul dintre ei, să nu primească bani sau daruri de la persoana care va fi hirotonită, sau de la cineva în numele ei, pentru hirotonire sau orice altceva care ține de ea, sub orice pretext.