Prezentare

Puține pagini au făcut atâta bine cu atât de puține cuvinte. În 107 întrebări și răspunsuri, Catehismul Mic parcurge întreaga credință creștină: cine este Dumnezeu, ce a făcut, cum îl mântuiește pe păcătos prin Hristos și ce îndatoriri îi cere omului. Adunarea de la Westminster l-a pregătit în același timp cu Catehismul Mare, cu aceeași doctrină, dar cu alt scop: Biserica Scoției l-a aprobat ca „directoriu pentru catehizarea celor mai puțin instruiți”. Este poarta de intrare: „laptele curat al cuvântului” cu care credinciosul nou-născut începe să crească (1 Pet. 2:2).

Concizia lui nu este sărăcie, ci rodul unei munci minuțioase. Fiecare răspuns își cântărește cuvintele cu precizie teologică, iar multe au rămas întipărite pentru totdeauna în memoria unor generații întregi. Primul răspunde la cea mai adâncă întrebare pe care și-o poate pune un om: „Scopul suprem al omului este să Îl glorifice pe Dumnezeu și să se bucure în El pentru totdeauna”. Iar la întrebarea „Ce este Dumnezeu?” răspunde cu una dintre cele mai admirate definiții pe care le-a dat teologia: „Dumnezeu este Duh, infinit, veșnic și neschimbător în ființa, înțelepciunea, puterea, sfințenia, dreptatea, bunătatea și adevărul Său”.

Este făcut pentru a fi învățat pe de rost. Aproape toate răspunsurile reiau termenii întrebării, astfel încât se susțin singure și pot fi recitate fără ea. Nu a fost scris doar ca să fie citit o dată, ci ca să fie repetat până când adevărul rămâne scris în inimă, așa cum i-a poruncit Dumnezeu lui Israel: „Și cuvintele acestea, pe care ți le spun astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipărești în mintea fiilor tăi și să vorbești despre ele când vei sta în casă și când vei merge pe drum, când te vei culca și când te vei scula” (Deut. 6:6-7).

De aceea locul lui firesc este casa. Timp de secole, în Scoția, în Anglia și în America, părinții l-au învățat copiilor lor, iar pastorii examinau familiile din el. Mulți care n-au citit niciodată un tratat de teologie îi știau pe de rost răspunsurile și le repetau în boală și pe patul de moarte. Așa se împlinea ceea ce s-a spus despre Timotei, că „din copilărie” cunoștea „Sfintele Scripturi, care te pot face înțelept pentru mântuire prin credința în Cristos Isus” (2 Tim. 3:15).

Astăzi mulți părinți creștini lasă formarea copiilor lor pe mâini străine, iar multe biserici au abandonat catehizarea, socotind-o aridă sau învechită. Dar copilul care învață pentru ce a fost creat, cine este Dumnezeu și ce a făcut Hristos pentru păcătoși poartă cu sine, toată viața, o temelie pe care nicio modă nu i-o va putea lua: „Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze și când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea” (Prov. 22:6). Și nu este doar pentru copii: credinciosului adult care nu l-a învățat niciodată îi oferă, în câteva pagini, întregul schelet al credinței, pe care apoi îl va putea aprofunda în Catehismul Mare și în Mărturisire.

Catehismul este precedat de actul prin care l-a aprobat Adunarea Generală a Bisericii Scoției în 1648.