Declarația de la Savoy și Mărturisirea de la Londra față în față cu Westminster
Declarația de la Savoy și Mărturisirea de la Londra față în față cu Westminster
Declarația de la Savoy și Mărturisirea de la Londra față în față cu Westminster | Savoy și Londra față în față cu Westminster - Standardele Westminster
Mărturisirea de Credință de la Westminster a avut două fiice engleze chiar în secolul al XVII-lea. Cea dintâi este Declarația de la Savoy (1658), a congregaționaliștilor; a doua, Mărturisirea de la Londra (1677, adoptată în 1689), a baptiștilor particulari. Niciuna dintre cele două nu este o mărturisire nouă: amândouă iau textul de la Westminster și îl păstrează aproape întreg, schimbându-l numai acolo unde autorii lor erau de altă părere. De aceea ele pot fi comparate paragraf cu paragraf, și de aceea comparația este atât de instructivă: ceea ce se schimbă este întocmai ceea ce îi despărțea.
Declarația de la Savoy. În octombrie 1658, reprezentanți a peste o sută de biserici independente din Anglia s-au întrunit la spitalul Savoy, din Londra. O comisie de șase teologi, în frunte cu Thomas Goodwin, care fusese membru al Adunării de la Westminster, și cu John Owen, a pregătit în câteva zile o declarație în trei părți: o prefață, o mărturisire de credință, care este cea de la Westminster revizuită, și o platformă de guvernare bisericească în treizeci de articole. Prefața atrage atenția asupra unui lucru care de obicei este trecut cu vederea: textul pe care l-au avut în față nu a fost cel pe care Adunarea l-a predat și Scoția l-a aprobat, care este cel de pe acest site, ci cel pe care Parlamentul Angliei l-a sancționat în 1648, de acum fără capitolele despre cenzuri și despre sinoade, fără paragraful IV al capitolului XX și fără o bună parte din capitolul despre căsătorie. Mai multe dintre suprimările de la Savoy nu sunt, așadar, ale ei: le-a moștenit de la Parlament, și și le-a însușit.
Mărturisirea de la Londra. A fost publicată la Londra în 1677, fără nume, în vreme de prigoană, și au adoptat-o în septembrie 1689, de acum sub Actul de Toleranță, reprezentanții a peste o sută de biserici baptiste. Ea nu pornește de la textul de la Westminster, ci de la cel de la Savoy, și o spune: autorii ei explică în prefață că au voit să folosească „aceleași cuvinte” ca cele două mărturisiri anterioare în tot ceea ce erau de acord cu ele. Acest fapt cârmuiește întreaga comparație. Multe dintre deosebirile dintre Londra și Westminster nu sunt baptiste, ci congregaționaliste: le-a făcut Savoy, iar Londra le-a moștenit.
În tabelul care urmează, fiecare capitol de la Westminster are alături ceea ce a făcut cu el Savoy și ceea ce a făcut Londra. „La fel” vrea să spună că textul se păstrează fără altă deosebire decât ortografia sau vreun cuvânt răzleț.
| Capitolul de la Westminster | Savoy (1658) | Londra (1677/1689) |
|---|---|---|
| I. Despre Sfânta Scriptură | Retușează paragraful X (judecătorul suprem) | Urmează textul de la Savoy; adaugă o frază de început despre suficiența Scripturii |
| II. Despre Dumnezeu și despre Sfânta Treime | Adaugă o frază la paragraful III | Lărgește paragrafele I și III |
| III. Despre hotărârile eterne ale lui Dumnezeu | La fel | Îndulcește paragraful III; îl retușează pe al V-lea; îl suprimă pe al VII-lea |
| IV. Despre creație | La fel | Retușuri |
| V. Despre providența divină | Retușează paragraful IV | Retușuri |
| VI. Despre căderea omului, păcat și pedepsirea păcatului | Introduce legământul faptelor în paragraful I; îl lărgește pe al III-lea | Rescrie paragraful I; îl lărgește pe al III-lea; îl suprimă pe al VI-lea |
| VII. Despre legământul lui Dumnezeu cu omul | Contopește paragrafele V și VI într-unul mai scurt | Suprimă paragrafele II și IV; îl rescrie pe al III-lea și sfârșitul |
| VIII. Despre Hristos Mijlocitorul | Retușuri | Adaugă două paragrafe despre slujbele lui Hristos |
| IX. Despre voința liberă | La fel | La fel |
| X. Despre chemarea eficientă la mântuire | Retușează paragraful IV | Îl lărgește pe al II-lea; îl retușează pe al IV-lea |
| XI. Despre îndreptățire | Precizează ascultarea activă și pasivă a lui Hristos | Urmează textul de la Savoy |
| XII. Despre înfiere | La fel | La fel |
| XIII. Despre sfințire | Retușează paragraful I | Îl lărgește pe al III-lea |
| XIV. Despre credința mântuitoare | Lărgește paragraful III | Urmează textul de la Savoy; îl lărgește pe al II-lea |
| XV. Despre pocăința care duce la viață | Rescrie întregul capitol | Urmează textul de la Savoy |
| XVI. Despre faptele bune | La fel | La fel |
| XVII. Despre perseverența sfinților | Retușuri | Lărgește paragraful I |
| XVIII. Despre siguranța mântuirii și a harului | Rescrie paragraful II | Îl retușează din nou |
| XIX. Despre Legea lui Dumnezeu | Retușează paragrafele I–IV | Urmează textul de la Savoy; scoate din paragraful I „ca legământ al faptelor” |
| (fără echivalent) | Adaugă capitolul XX, „Despre Evanghelie” | Îl păstrează |
| XX. Despre libertatea creștină și libertatea conștiinței | Suprimă paragraful IV | Urmează textul de la Savoy |
| XXI. Despre închinarea religioasă și ziua de odihnă | Reordonează paragraful V | Retușează paragraful V |
| XXII. Despre jurăminte și voturi legale | Contopește paragrafele despre voturi | Prescurtează paragrafele III și IV; suprimă „este păcat să fie refuzat un jurământ” |
| XXIII. Despre magistratul civil | Rescrie paragraful III | Suprimă paragraful III; îl rescrie pe al IV-lea |
| XXIV. Despre căsătorie și divorț | Suprimă sfârșitul paragrafului IV și paragrafele V și VI | Urmează textul de la Savoy |
| XXV. Despre Biserică | Rescrie paragraful II; le suprimă pe al III-lea și pe al IV-lea; adaugă unul despre zilele din urmă. Separat, platforma de guvernare | Rescrie capitolul cu platforma de la Savoy prescurtată (cincisprezece paragrafe) |
| XXVI. Despre comuniunea sfinților | Suprimă paragraful III | Recuperează din el clauza despre proprietate |
| XXVII. Despre sacramente | Retușează paragraful I | Înlocuiește capitolul cu două paragrafe scurte |
| XXVIII. Despre botez | Retușează paragraful I; adaugă trei cuvinte la al IV-lea | Rescrie capitolul: numai cei ce mărturisesc credința, prin cufundare |
| XXIX. Despre Cina Domnului | Retușuri | Retușuri |
| XXX. Despre cenzurile bisericești | Suprimat | Suprimat |
| XXXI. Despre sinoade și concilii | Suprimat | Suprimat |
| XXXII. Despre starea oamenilor după moarte și învierea morților | La fel | La fel |
| XXXIII. Despre judecata finală | La fel | La fel |
Tabelul spune trei lucruri. Cel dintâi, că acordul este uriaș: în doctrina despre Dumnezeu, despre Hristos și despre mântuire, cele trei mărturisiri spun același lucru și aproape cu aceleași cuvinte. Al doilea, că deosebirile de fond se concentrează pe o singură porțiune: de la capitolul XX la XXXI, adică în ceea ce privește magistratul, biserica și sacramentele. Al treilea, că cea mai mare parte a acestor deosebiri le-a introdus Savoy; ceea ce este propriu Londrei este legământul, botezul și puțin altceva.
Articolele acestei secțiuni parcurg aceste deosebiri una câte una, cu cele trei texte la vedere. Ultimele două tratează ceea ce tabelul nu poate arăta: relația baptiștilor englezi cu anabaptiștii, și principiul care stă în spatele aproape tuturor deosebirilor, biserica independentă.
Ceea ce se scrie aici se scrie de pe poziția Westminsterului, și acest lucru nu se ascunde. Dar deosebirea față de secțiunea revizuirilor este mare, și se cuvine să fie spusă: acolo era vorba despre felul în care Mărturisirea s-a acomodat treptat spiritului fiecărei epoci; aici, despre frați din același secol și de aceeași credință, care au citit aceeași Scriptură și au ajuns în unele puncte la o altă concluzie. Există totuși un fir care leagă cele două secțiuni: aproape tot ceea ce prezbiterienii americani au scos din Mărturisire în 1788 îl scosese deja Parlamentul englez în 1648, iar independenții în 1658 și baptiștii în 1677 l-au socotit bine scos.
Surse. Textul de la Westminster este cel de pe acest site. Cele de la Savoy și de la Londra au fost confruntate în comparația tabelară a celor trei mărturisiri a lui James N. Anderson, și sunt citate în traducere proprie. Prefața de la Savoy este citată după textul ei complet. Aprecierile ne aparțin.