Legământul
Legământul
Legământul | Savoy și Londra față în față cu Westminster - Standardele Westminster
Westminster, capitolul VII:
II. Primul legământ făcut cu omul a fost un legământ al faptelor, prin care lui Adam i se promitea viața și, prin el, urmașilor lui,
cu condiția ascultării perfecte și personale.
V. Legământul acesta a fost administrat diferit pe vremea Legii față de vremea Evangheliei. În perioada Legii, el a fost administrat prin făgăduințe,
profeții, jertfe, circumcizie, mielul pascal, și alte simboluri și rânduieli date poporului evreu […]. Acesta este denumit Vechiul Testament.
VI. În perioada Evangheliei, când Hristos, Substanța [legământului], a fost arătat, rânduielile prin care a fost administrat acest legământ sunt
predicarea Cuvântului și administrarea sacramentelor Botezului și Cinei Domnului […]. Acesta este denumit Noul Testament.
De aceea, nu există două legăminte ale harului, diferite în substanță, ci unul și același, sub diferite dispensații.
Savoy, capitolul VII:
V. Deși legământul acesta a fost administrat în chip diferit și felurit, în privința rânduielilor și a instituirilor, pe vremea Legii și de la venirea lui Hristos în trup;
totuși, în ce privește substanța și eficacitatea lui pentru toate scopurile lui spirituale și mântuitoare, el este unul și același;
și din pricina acestor diferite dispensații este numit Vechiul și Noul Testament.
Londra, capitolul VII:
III. Legământul acesta este revelat în Evanghelie; mai întâi lui Adam, în făgăduința mântuirii prin sămânța femeii, și apoi prin pași succesivi,
până când deplina lui arătare s-a împlinit în Noul Testament; și el se întemeiază pe acea veșnică tranzacție de legământ care a fost între Tatăl și Fiul
cu privire la răscumpărarea celor aleși; și numai prin harul acestui legământ au dobândit viață și fericită nemurire
toți urmașii lui Adam cel căzut care au fost vreodată mântuiți […].
Ce se schimbă. Savoy prescurtează: contopește paragrafele V și VI de la Westminster într-unul singur, scoate enumerarea rânduielilor fiecărei epoci
(circumcizia și mielul pascal; botezul și Cina) și păstrează afirmația centrală: un singur legământ, același în substanță, sub diferite dispensații.
Londra merge mai departe. Suprimă paragraful II, astfel încât capitolul despre legământ nu mai numește legământul faptelor; îl suprimă pe al IV-lea;
și înlocuiește paragrafele despre administrarea legământului cu cel citat mai sus. În el legământul harului nu mai „este administrat” sub Lege și sub Evanghelie:
„este revelat” pas cu pas, de la făgăduința făcută lui Adam până la Noul Testament. Fraza finală de la Westminster, cea cu „unul și același, sub diferite dispensații”, dispare.
În locul ei intră o idee pe care Westminster nu o pomenește în acest capitol: legământul veșnic dintre Tatăl și Fiul.
De ce. Aici se află rădăcina a tot restul. Pentru Westminster, circumcizia și botezul sunt rânduieli ale aceluiași legământ în două epoci; de aceea copiii credincioșilor, care o primeau pe cea dintâi, îl primesc pe cel de-al doilea. Savoy continuă să creadă aceasta, și de aceea retușul ei este numai de întindere. Londra nu o poate spune. Dacă legământul harului a fost administrat deja în circumcizie, botezul copiilor urmează de la sine; dacă a fost numai revelat și făgăduit, și nu este statornicit decât în Noul Testament, circumcizia ține de un alt legământ și nimic nu urmează din ea. Baptiștii nu au schimbat mai întâi capitolul despre botez: l-au schimbat pe acesta.
Ce arată. Trebuie să fim drepți cu ceea ce Londra păstrează. Nu neagă legământul faptelor: îl numește în capitolul XX, pe care îl ia de la Savoy, și afirmă în al VI-lea că Adam stătea „în locul” întregii omeniri. Și mărturisește împreună cu Westminster că nimeni nu a fost vreodată mântuit decât prin harul acestui unic legământ. Ceea ce părăsește este unitatea administrării lui, și odată cu ea continuitatea poporului lui Dumnezeu: biserica Vechiului Testament și cea a Noului nu mai sunt, în același sens, una și aceeași biserică, cu aceiași membri. Westminster sprijinea această unitate pe Galateni 3:14,16, Romani 4:11 și Evrei 13:8. Din această deosebire, care încape într-un paragraf, ies capitolul despre biserică și cel despre botez.