Despre Partea Doctrinală a Hirotonirii Slujitorilor

1. Niciun om să nu-și asume oficiul de slujitor al Cuvântului fără o chemare legitimă.

2. Hirotonirea trebuie să fie întotdeauna continuată în biserică.

3. Hirotonirea este despărțirea solemnă a unei persoane pentru un oficiu public al bisericii.

4. Orice slujitor al Cuvântului trebuie să fie hirotonit prin punerea mâinilor și rugăciune, cu post, de către acei prezbiteri propovăduitori cărora le ține.

5. Puterea de a hirotoni, toată lucrarea hirotonirii, este în tot prezbiteriul, care, când este peste mai multe congregații decât una, fie că aceste congregații sunt statornice sau nu, în ce privește ofițerii sau membrii, este indiferent în ce privește punctul hirotonirii.

6. Este potrivit cu Cuvântul și foarte cuviincios, ca cei care trebuie să fie hirotoniți slujitori să fie rânduiți pentru o biserică particulară sau alt oficiu slujitor.

7. Cel care va fi hirotonit slujitor trebuie să fie în chip cuvenit calificat, atât pentru viață cât și pentru îndemânări slujitorești, potrivit cu regulile apostolului.

8. Trebuie să fie examinat și aprobat de către aceia care îl vor hirotoni.

9. Niciun om să nu fie hirotonit slujitor pentru o congregație particulară, dacă cei din acea congregație pot arăta o dreaptă pricină de excepție împotriva lui.

10. Prezbiterii propovăduitori asociați în chip rânduit, fie în cetăți fie în satele vecine, sunt aceia cărora le ține punerea mâinilor, pentru acele congregații care se află în hotarele lor, respectiv.

11. În cazuri extraordinare, se poate face ceva extraordinar, până când se va avea o rânduială stabilită, păstrându-se însă cât mai aproape de regulă.

12. Este în acest moment (precum în chip smerit socotim) o ocazie extraordinară pentru o formă de hirotonire pentru aprovizionarea actuală de slujitori.