Despre Congregații Particulare

Este îngăduit și cuviincios să existe congregații statornice, adică o anumită adunare de creștini care să se întrunească într-o adunare obișnuită pentru închinarea publică.

Când credincioșii se înmulțesc până acolo încât nu se pot întruni cu înlesnire într-un singur loc, este îngăduit și cuviincios să se împartă în congregații deosebite și statornice, pentru mai buna administrare a rânduielilor care le țin de ele și împlinirea datoriilor reciproce.

Felul obișnuit de a împărți pe creștini în congregații deosebite, și cel mai cuviincios pentru zidire, este după hotarele respective ale locuințelor lor.

În primul rând, pentru că cei care locuiesc împreună, fiind obligați la tot felul de datorii morale între ei, au cea mai bună ocazie de a le împlini, a căror legătură morală este perpetuă, căci Hristos n-a venit să distrugă legea, ci s-o împlinească.

În al doilea rând, comuniunea sfinților trebuie să fie rânduită în așa fel încât să îngăduie cea mai cuviincioasă întrebuințare a rânduielilor și împlinirea datoriilor morale, fără părtinire de persoane.

În al treilea rând, păstorul și poporul trebuie să trăiască împreună în așa fel încât să poată împlini reciproc datoriile lor cu cea mai mare înlesnire.

În această adunare, unii trebuie să fie puși deoparte pentru a exercita oficiul.