Catehismul Mare de la Westminster

(Catehismul Mare de Westminster, originalul anului 1647).

În 1643, când Parlamentul Lung al Angliei a convocat Adunarea de la Westminster pentru a produce Confesiunea de credință și a stabilit de asemenea direcțiile „Catehismului”.
Adunarea i-a cerut lui Herbert Palmer să creeze o schiță a Catehismului, dar Robert Baillie și alți delegați scoțieni au rămas dezamăgiți.

În decembrie s-a stabilit un comitet pentru a scrie un catehism și în ianuarie 1647, Adunarea a renunțat să scrie un singur catehism și l-a împărțit în două: Catehismul Mic, care trebuia să fie „ușor de citit și concis, pentru începători” și Catehismul Mare, mai precis și comprehensiv.

Catehismul a fost încheiat în 1647 și în anul următor a fost adoptat de Adunarea Generală a Scoției.

Actul de aprobare (Scoția, 1648)

Actul de aprobare (Scoția, 1648) a Catehismului Mare de la Westminster

Actul de aprobare (Scoția, 1648) - Secțiune a Catehismului Mare de la Westminster

ACORDAT DE ADUNAREA TEOLOGILOR DE LA WESTMINSTER, CU ASISTENȚA COMISARILOR BISERICII SCOȚIEI

CA PARTE A LEGĂMÂNTULUI DE UNIFORMITATE ÎN RELIGIE ÎNTRE BISERICILE LUI HRISTOS ÎN REGATELE SCOȚIEI, ANGLIEI ȘI IRLANDEI.

ȘI APROBAT ÎN ANUL 1648, DE ADUNAREA GENERALĂ A BISERICII SCOȚIEI, PENTRU A FI UN DIRECTORIU PENTRU CATEHIZAREA CELOR CARE AU DOBÂNDIT O ANUMITĂ ÎNDEMÂNARE ÎN CUNOAȘTEREA FUNDAMENTELOR RELIGIEI, CU DOVEZILE DIN SCRIPTURI.

Adunarea în EDINBURGH, 20 iulie 1648. Ședința 10.

Act de aprobare a CATEHISMULUI MARE.

ADUNAREA GENERALĂ, după ce a examinat exact și a considerat serios CATEHISMUL MARE, acordat de Adunarea Teologilor întrunită la Westminster, cu asistența comisarilor acestei Biserici, fiind tipărite copii ale acestuia și trimise la Prezbiterii, pentru o judecată mai exactă a acestuia; și făcându-se deseori o înștiințare publică în această Adunare, pentru ca toți cei care aveau vreo îndoială sau obiecție asupra acestuia să o poată prezenta; găsește, după ce l-a examinat cuvenit, că acest Catehism este potrivit cu Cuvântul lui Dumnezeu și nu se opune cu nimic doctrinei, închinării, disciplinei și guvernării primite ale acestei Biserici; este o parte necesară a uniformității urmărite în religie și o bogată comoară pentru a spori cunoașterea în poporul lui Dumnezeu: și, prin urmare, Adunarea, întocmai cum Îl binecuvântează pe Domnul pentru pregătirea unui Catehism atât de excelent, îl aprobă ca parte a uniformității; hotărând, din partea ei, ca acesta să fie un Catehism comun pentru cele trei regate și un Directoriu pentru catehizarea acelora care au dobândit o anumită îndemânare în cunoașterea fundamentelor religiei.