4. Multă siguranță a vieții dată credincioșilor

Al patrulea Temei și Îndemn deosebit spre a crede în Hristos este marea încredințare a vieții date, în cazul în care oamenii vor asculta de porunca de a crede; și o înfricoșătoare încredințare a pierzării, în cazul în care nu ascultă; înfățișată în Ioan 3:35-36.

Vers. 35. Tatăl iubește pe Fiul, și a dat toate lucrurile în mâna Lui. Vers. 36. Cine crede în Fiul are viața veșnică; dar cine nu crede în Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.

În care ni se înfățișează aceste cinci doctrine următoare:

Că Tatăl este pe deplin mulțumit de angajamentul luat de Fiul, intrat ca Răscumpărător și Chezaș, spre a plăti răscumpărarea credincioșilor, și a-i desăvârși în sfințenie și mântuire: Tatăl iubește pe Fiul, zice el; anume, întrucât Acesta stă ca Mijlocitor în numele nostru, angajându-Se să desăvârșească răscumpărarea noastră în toate privințele: Tatăl Îl iubește, adică, primește din toată inima oferta Lui de a face lucrarea, și este pe deplin mulțumit de El: sufletul Lui se desfată în El, și Se odihnește pe El, și Îl face, în această slujbă a Lui, vasul dragostei, al harului, și al bunăvoinței, ce urmează a fi transmise prin El credincioșilor în El.

Că, pentru împlinirea legământului răscumpărării, Tatăl I-a dat Fiului (întrucât Acesta stă în calitatea de Mijlocitor, sau întrucât El este Dumnezeu întrupat, Cuvântul făcut trup) toată autoritatea în cer și pe pământ, toată înzestrarea bogățiilor harului, și a duhului și vieții, cu toată puterea, și putința, pe care unirea firii dumnezeiești cu cea omenească, sau pe care plinătatea Dumnezeirii ce locuiește substanțial în firea Lui omenească, sau pe care nedespărțita îndestulare deplină și atotputernicia Treimii nedespărțite, pretutindeni prezente, le poate aduce, sau pe care lucrarea răscumpărării o poate cere: Tatăl (zice el) a dat toate lucrurile în mâna Lui, anume, spre împlinirea lucrării Lui.

O mare încredințare a vieții este înfățișată tuturor celor ce vor primi din toată inima pe Hristos, și oferta legământului harului și al împăcării prin El: Cine crede în Fiul (zice el) are viața veșnică; căci ea îi este întărită,

În hotărârea și decretul de neschimbat al lui Dumnezeu, întrucât credinciosul este un om ales spre viață.

Prin chemarea lui eficace spre viață de către Dumnezeu, care, întrucât este credincios, așa va și face.

Prin făgăduință și legământ veșnic, jurat de Dumnezeu, spre a-i da credinciosului o tare mângâiere în viață și în moarte, pe temeiuri neschimbătoare.

Printr-o chezășie și o punere în posesie sub marea pecete a sacramentului Cinei Domnului, ori de câte ori credinciosul va veni să primească semnele și chezășiile vieții.

În Hristos, izvorul și capul vieții, care a intrat în stăpânire, ca reprezentant al credincioșilor; în care viața noastră este astfel pusă la păstrare, încât nu poate fi luată.

Prin stăpânirea începută a vieții duhovnicești și a nașterii din nou, și a unei împărății constând în neprihănire, pace, și bucurie în Duhul Sfânt, ridicată înăuntrul credinciosului, ca arvună a deplinei stăpâniri a vieții veșnice.

O înfricoșătoare încredințare este dată, dacă omul nu primește doctrina despre neprihănirea și viața veșnică ce poate fi avută prin Isus Hristos: Cine nu crede în Fiul nu va vedea viața; adică, nici măcar nu va înțelege ce înseamnă aceasta.

El încredințează mai departe că, dacă omul nu primește doctrina despre Fiul lui Dumnezeu, va fi împovărat de două ori cu mânia lui Dumnezeu; o dată, ca un răzvrătit din naștere prin firea sa, el va purta blestemul legii, sau al legământului faptelor; și apoi, va suferi o osândă și mai mare, întrucât, lumina venind în lume, și fiindu-i oferită, el a respins-o, și iubește mai mult întunericul decât lumina: și această mânie îndoită va fi pironită și fixată asupra lui, neclintit, atâta vreme cât el rămâne în starea de necredință: Mânia lui Dumnezeu rămâne peste el, zice el.

De aici își poate întări credinciosul slab credința, argumentând din acest temei în acest chip:

„Oricine crede doctrina dată de Fiul lui Dumnezeu, și se află tras în parte cu putere spre a crede în El, prin vederea vieții din El, și în parte împins, prin frica de mânia lui Dumnezeu, să se alipească de El, poate fi sigur de dreptul și partea sa la viața veșnică prin El: Dar eu, păcătosul și nevrednicul (poate zice credinciosul slab), cred doctrina dată de Fiul lui Dumnezeu, și mă simt tras în parte cu putere spre a crede în El, prin vederea vieții din El, și în parte împins, prin frica de mânia lui Dumnezeu, să mă alipesc de El: Deci pot fi sigur de dreptul și partea mea la viața veșnică prin El.”