4. Păstrarea unei strânse comuniuni cu Hristos, izvorul harului

Al patrulea lucru necesar pentru a dovedi credința adevărată este păstrarea unei părtășii strânse cu Hristos, izvorul tuturor harurilor, și al tuturor faptelor bune; înfățișat în Ioan 15:5.

Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele: Cine rămâne în Mine, și Eu în el, aduce mult rod; căci despărțiți de Mine, nu puteți face nimic.

În care Hristos, printr-o asemănare luată de la o viță, ne învață,

Că, prin fire, suntem niște spini sălbatici și neroditori, până suntem schimbați prin venirea la Hristos; și că Hristos este acea nobilă viță de vie, având în Sine toată viața și seva harului, și fiind în stare să schimbe firea oricui vine la El, și să dea duh și viață tuturor celor ce vor crede în El: Eu sunt vița (zice El), și voi sunteți mlădițele.

Că Hristos dorește să-i aibă pe credincioși atât de uniți cu Sine, încât ei să nu fie niciodată despărțiți de necredință; și să existe o locuire reciprocă, a lor în El, prin credință și dragoste; și a Lui în ei, prin Cuvântul și Duhul Său; căci El unește aceste două laolaltă, Dacă rămâneți în Mine, și Eu în voi, ca pe lucruri nedespărțite.

Că, dacă un om nu este altoit în Hristos, și unit cu El prin credință, el nu poate face nici cea mai mică faptă bună prin propria lui putere; da, în afară de măsura în care omul trage din Hristos duh și viață prin credință, lucrarea pe care o face este rea și nulă în privința binelui, în ochii lui Dumnezeu: Căci despărțiți de Mine (zice El) nu puteți face nimic.

Că această locuire reciprocă este izvorul și pricina neîndoielnică a stăruinței neîncetate și a rodniciei în facerea binelui: Căci cine rămâne în Mine, și Eu în el (zice El), acela aduce mult rod. Or, așa cum rămânerea noastră în Hristos presupune trei lucruri:

Că am auzit sunetul plin de bucurie al Evangheliei, care ne oferă pe Hristos, nouă care suntem păcătoși pierduți prin lege;

Că am îmbrățișat din toată inima oferta plină de har a lui Hristos;

Că, primindu-L pe El, am devenit fii ai lui Dumnezeu, Ioan 1:12, și am fost încorporați în trupul Lui tainic, ca El să locuiască în noi, ca în templul Său, iar noi să locuim în El, ca în lăcașul neprihănirii și al vieții: tot astfel, rămânerea noastră în Hristos presupune alte trei lucruri:

O folosire a lui Hristos în toate apropierile noastre de Dumnezeu, și în toate lucrările noastre, oricare ar fi slujba pe care I-o aducem;

O mulțumire cu îndestularea Lui, fără a ieși din El spre a căuta neprihănire, sau viață, sau înzestrare, în vreun caz, în vrednicia noastră proprie sau a vreunei făpturi;

O statornicie în credința noastră în El, o statornicie în folosirea și întrebuințarea Lui, și o statornicie în mulțumirea noastră în El, și în alipirea de El, astfel încât nicio ademenire, nicio ispită a lui Satan sau a lumii, nicio spaimă și niciun necaz, să nu fie în stare să abată duhurile noastre de la statornica alipire de El, sau de la neîncetata mărturisire a adevărului Lui, și de la ascultarea poruncilor Lui, El, care ne-a iubit, și S-a dat pe Sine pentru noi; și în care nu numai că viața noastră este pusă la păstrare, dar și toată plinătatea Dumnezeirii locuiește trupește, din pricina unirii substanțiale și personale a firii dumnezeiești și omenești în El.

De aceea, orice credincios veghetor, spre a se întări în credință și ascultare, să judece astfel: „Cel ce se folosește zilnic de Hristos Isus pentru a-și curăți cugetul și simțirile de vina și necurăția păcatelor împotriva legii, și pentru a fi în stare să asculte de lege în dragoste, are în sine dovada credinței adevărate: „Dar eu (poate spune orice credincios veghetor) mă folosesc zilnic de Isus Hristos pentru a-mi curăți cugetul și simțirile de vina și necurăția păcatelor împotriva legii, și pentru a fi în stare să dau ascultare legii în dragoste: „Prin urmare, am în mine dovada credinței adevărate.” Iar de aceea, și credinciosul adormit și leneș să judece, spre propria lui ridicare, astfel: „Tot ce este necesar pentru a dovedi credința adevărată, mă silesc să fac, ca nu cumva să mă înșel pe mine însumi și să pier: „Dar a mă folosi zilnic de Hristos Isus pentru a-mi curăți cugetul și simțirile de vina și necurăția păcatelor împotriva legii, și pentru a fi în stare să dau ascultare legii în dragoste, este necesar pentru a dovedi credința adevărată în mine: „Prin urmare, aceasta trebuie să mă silesc să o fac, ca nu cumva să mă înșel pe mine însumi și să pier.”