5. Pentru a întări pe credincios în credință și ascultare, prin aceste dovezi

Și, în sfârșit, Văzând că Hristos Însuși a arătat aceasta ca pe o dovadă neîndoielnică a unui om ales de Dumnezeu spre viață, și dat lui Isus Hristos spre a fi răscumpărat, „dacă vine la El”, adică, încheie legâmânt, și păstrează părtășie cu El, precum ne învață în Ioan 6:37, zicând, Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine; și pe cel ce vine la Mine nu-l voi izgoni afară; fiecare persoană care nu se folosește cu seriozitate de Hristos spre iertarea păcatului, și îndreptarea vieții, să argumenteze de aici, și din tot ce s-a spus mai înainte, în acest chip, pentru ca cugetul său să fie trezit: „Oricine nu este, nici prin lege, nici prin Evanghelie, atât de încredințat de păcat, de neprihănire, și de judecată, încât să fie făcut să vină la Hristos, și să-L folosească zilnic spre iertarea păcatului, și îndreptarea vieții; acela nu are nici dovadă a credinței mântuitoare, nici vreo urmă a alegerii sale, atâta vreme cât rămâne în această stare: „Dar eu (poate zice orice om nepocăit) nu sunt, nici prin lege, nici prin Evanghelie, atât de încredințat de păcat, de neprihănire, și de judecată, încât să fiu făcut să vin la Hristos, și să-L folosesc zilnic spre iertarea păcatului, și îndreptarea vieții: „Deci nu am nici dovadă a credinței mântuitoare, nici vreo urmă a alegerii mele, atâta vreme cât rămân în această stare.”