6. Pentru a întări credința omului

Pentru a întări credința omului care s-a alipit de legământul harului.

Din cauză că mulți credincioși adevărați sunt slabi și se îndoiesc mult dacă vor fi vreodată siguri de tăria propriei lor credințe și a chemării eficace, sau dacă vor fi siguri de îndreptățirea și mântuirea lor, când văd că mulți, care mărturisesc credința, se înșală pe ei înșiși; să vedem cum poate fiecare credincios să fie întărit în credință și să fie sigur de propria sa alegere și mântuire pe temeiuri solide, prin garanții sigure și dovezi adevărate ale credinței. În acest scop, printre multe alte Scripturi, să luăm următoarele.

Pentru a întemeia temelii solide ale credinței, ia seama la . De aceea, fraților, căutați cu atât mai mult să vă întăriți chemarea și alegerea; căci, dacă faceți aceste lucruri, nu veți cădea niciodată.
În aceste cuvinte, apostolul ne învață aceste patru lucruri, ca ajutor și îndreptare pentru a ne întări în credință.

1. Că cei care cred în Hristos Isus și vin la El pentru a fi eliberați de păcat și de mânie, chiar dacă sunt slabi în credință, sunt în adevăr fii ai aceluiași Tată ca și apostolii; căci așa îi consideră, câtă vreme îi numește frați.

2. Că, deși nu suntem siguri, pentru moment, de chemarea și alegerea noastră efectivă, totuși, putem fi siguri de amândouă, dacă punem sârguință; căci aceasta o presupune, zicând: Puneți sârguință ca să vă faceți sigură chemarea și alegerea.

3. Că nu trebuie să ne descurajăm când vedem că mulți credincioși aparenți sunt ramuri putrede și se leapădă, ci trebuie să ne păzim mai bine pe noi înșine: De aceea, fraților, zice el, mai degrabă dați toată atenția.

4. Că modul de a fi siguri de chemarea și alegerea noastră efectivă este să facem o lucrare sigură a credinței noastre, punând temeliile ei în mod solid și producând necontentit roadele credinței noastre într-o nouă ascultare: Căci dacă faceți aceste lucruri, zice, nu veți cădea niciodată; înțelegând prin aceste lucruri ceea ce spusese despre credința solidă, versetele 1, 2, 3, 4 () și ceea ce spusese despre producerea roadelor credinței, versetele 5, 6, 7, 8, 9 ().

În același scop, ia seama la . Așadar, acum nu este nicio osândire pentru cei care sunt în Hristos Isus, care nu umblă după carne, ci după Duh. Versetul 2 (). Căci legea Duhului vieții în Hristos Isus m-a eliberat de legea păcatului și a morții. Versetul 3 (). Căci ceea ce era cu neputință legii, întrucât era slabă prin carne, Dumnezeu, trimițând pe propriul Său Fiu în asemănarea cărnii păcatului și pentru păcat, a osândit păcatul în carne; Versetul 4. Pentru ca dreptatea legii să se împlinească în noi, care nu umblăm după carne, ci după Duh.

Unde apostolul ne învață aceste patru lucruri, pentru a pune temelia credinței în mod solid.

1. Că fiecare este un credincios adevărat care, în simțirea păcatului său și în teama de mânia lui Dumnezeu, fuge pentru ușurarea deplină de amândouă numai la Isus Hristos, ca singurul Mijlocitor și Răscumpărător atot-suficient al oamenilor; și, după ce a fugit la Hristos, se luptă împotriva propriei sale cărni sau a înclinării corupte a firii și studiază să urmeze regula Duhului lui Dumnezeu, așezată în Cuvântul Lui.

2. Că toate persoanele care au fugit la Hristos și care se luptă împotriva păcatului, oricât de mult ar fi exersate sub simțirea mâniei și teama de osândire, nu sunt în primejdie; căci nu este nicio osândire (zice el) pentru cei care sunt în Hristos Isus, care nu umblă după carne, ci după Duh.

3. Că, deși apostolul însuși (adus aici ca exemplu) și toți ceilalți credincioși adevărați în Hristos sunt prin natură sub legea păcatului și a morții sau sub legământul faptelor (numit legea păcatului și a morții, pentru că leagă păcatul și moartea asupra noastră, până când Hristos ne eliberează); totuși, legea Duhului vieții în Hristos Isus sau legământul harului (numit astfel pentru că capacitează și însuflețește pe om pentru o viață spirituală prin Hristos) eliberează pe apostol și pe toți credincioșii adevărați de legământul faptelor sau de legea păcatului și a morții.

4. Că izvorul și prima temelie, de unde curge libertatea noastră de blestemul legii, este legământul de răscumpărare, încheiat între Dumnezeu și Dumnezeu Fiul întrupat, în care Hristos ia asupra Lui blestemul legii pentru păcat, pentru ca cel credincios, care altminteri n-ar putea fi eliberat de legământul faptelor, să fie eliberat de el. Și această doctrină apostolul o susține în aceste patru ramuri: (1) Că era cu totul imposibil ca legea, sau legământul faptelor, să aducă dreptate și viață păcătosului, pentru că era slabă. (2) Că această slăbiciune și neputință a legii, sau a legământului faptelor, nu este vina legii, ci a firii păcătoase, care nu este în stare nici să plătească pedeapsa păcatului, nici să dea o ascultare desăvârșită legii, (presupunând că păcatele trecute au fost iertate:) Legea era slabă (zice el) prin carne. (3) Că dreptatea și mântuirea păcătoșilor, imposibil de înfăptuit prin lege, se împlinește prin trimiterea propriului Fiu al lui Dumnezeu, Isus Hristos, în carne, în a cărui carne păcatul este osândit și pedepsit, pentru a satisface în locul celor aleși, ca ei să fie eliberați. (4) Că prin aceasta, legea nu pierde nimic, căci dreptatea legii se împlinește mai bine în acest fel: mai întâi, prin ascultarea activă și desăvârșită a lui Hristos în locul nostru în toate lucrurile; apoi, prin plata în locul nostru a pedepsei (datorate păcatelor noastre) prin moartea Sa; și, în cele din urmă, prin lucrarea Lui de sfințire în noi, cei care suntem credincioși adevărați, care ne străduim să dăm o nouă ascultare legii și nu umblăm după carne, ci după Duh.