XII - Îndemnul reciproc

Văzând că Cuvântul lui Dumnezeu cere să ne considerăm unii pe alții, pentru a ne provoca la dragoste și la fapte bune; prin urmare, în orice vreme, și mai ales în acest timp, în care abundă profanitatea și batjocoritorii, care umblă după poftele lor proprii, consideră ciudat că alții nu aleargă cu ei la același exces de desfrâu; fiecare membru al acestei biserici trebuie să se stimuleze pe sine și pe alții la îndatoririle zidirii mutuale, prin instruire, mustrare și pedeapsă; îndemnându-se unii pe alții să manifeste harul lui Dumnezeu negând neevlavia și poftele lumești și să trăiască evlavios, cumpătat și drept în această lume prezentă; mângâind pe cei slabi de minte și rugându-se unii pentru alții.

Aceste îndatoriri trebuie împlinite, respectiv, în ocazii speciale oferite de Dumnezeiasca Providență; cum ar fi, de exemplu, când sub orice calamitate, cruce sau mare dificultate, se caută sfat sau mângâiere; sau când un ofensator trebuie câștigat prin mustrare privată, iar dacă aceasta nu este eficace, unindu-se cu unul sau doi în mustrare, potrivit cu regula lui Hristos, pentru ca în gura a doi sau trei martori să se stabilească orice cuvânt.