Despre citirea publică a Sfintelor Scripturi

Citirea Cuvântului în adunare, fiind o parte a închinării publice aduse lui Dumnezeu (prin care recunoaștem dependența noastră de El și supunerea noastră față de El), și un mijloc sfințit de El pentru zidirea poporului Său, trebuie să fie săvârșită de păstori și învățători.

Totuși, cei ce se pregătesc pentru slujire pot, ocazional, atât să citească Cuvântul, cât și să-și exercite darul de a predica în adunare, dacă le este îngăduit de către prezbiteriu.

Toate cărțile canonice ale Vechiului și Noului Testament (dar niciuna dintre cele numite îndeobște Apocrife) vor fi citite public în limba de rând, dintr-o traducere cât mai bine îngăduită, în mod distinct, pentru ca toți să poată auzi și înțelege.

Cât de mare să fie porțiunea citită deodată se lasă la înțelepciunea slujitorului; dar este potrivit ca, de obicei, un capitol din fiecare Testament să fie citit la fiecare întrunire; și uneori mai mult, acolo unde capitolele sunt scurte, sau unde legătura materiei o cere.

Este necesar ca toate cărțile canonice să fie citite în ordine, pentru ca oamenii să se familiarizeze mai bine cu întregul cuprins al Scripturilor; și, de obicei, acolo unde citirea din oricare Testament se încheie într-o zi a Domnului, ea trebuie să înceapă din nou în cea următoare.

Recomandăm de asemenea citirea mai deasă a acelor Scripturi pe care cel ce citește le va socoti cele mai potrivite pentru zidirea ascultătorilor săi, precum cartea Psalmilor și altele asemenea.

Când slujitorul care citește va socoti necesar să explice vreo parte din ceea ce s-a citit, să nu o facă înainte ca întregul capitol sau psalm să se fi încheiat; și trebuie avută întotdeauna în vedere vremea, astfel încât nici predicarea, nici celelalte rânduieli să nu fie strâmtorate sau făcute obositoare. Regulă ce trebuie respectată în toate celelalte slujbe publice.

Pe lângă citirea publică a sfintelor Scripturi, orice persoană care poate citi trebuie îndemnată să citească Scripturile în particular (iar toți ceilalți care nu pot citi, dacă nu sunt împiedicați de vârstă sau altfel, trebuie de asemenea îndemnați să învețe a citi) și să aibă o Biblie.