Despre rugăciunea după predică

Predica fiind încheiată, slujitorul trebuie „Să mulțumească pentru marea dragoste a lui Dumnezeu, în trimiterea Fiului Său Isus Hristos la noi; pentru împărtășirea Duhului Său Sfânt; pentru lumina și libertatea slăvitei Evanghelii, și pentru bogatele și cereștile binecuvântări descoperite în ea; anume, alegerea, chemarea, înfierea, îndreptățirea, sfințirea, și nădejdea slavei; pentru minunata bunătate a lui Dumnezeu în eliberarea țării de întunericul și tirania antihristică, și pentru toate celelalte izbăviri naționale; pentru reforma religiei; pentru legământ; și pentru multe binecuvântări vremelnice.

Să se roage pentru dăinuirea Evangheliei, și a tuturor rânduielilor ei, în curăția, puterea și libertatea lor: să prefacă capetele cele mai însemnate și folositoare ale predicii în câteva cereri; și să se roage ca ea să rămână în inimă, și să aducă rod.

Să se roage pentru pregătirea de moarte și judecată, și pentru veghea așteptând venirea Domnului nostru Isus Hristos: să ceară de la Dumnezeu iertarea nelegiuirilor lucrurilor noastre sfinte, și primirea jertfei noastre duhovnicești, prin meritul și mijlocirea Marelui nostru Preot și Mântuitor, Domnul Isus Hristos.”

Și, întrucât rugăciunea pe care Hristos a învățat-o pe ucenicii Săi nu este doar un model de rugăciune, ci ea însăși o rugăciune cât se poate de cuprinzătoare, o recomandăm și noi să fie folosită în rugăciunile bisericii. Și întrucât, la administrarea sacramentelor, la ținerea posturilor publice și a zilelor de mulțumire, și la alte ocazii deosebite, care pot aduce materie pentru cereri și mulțumiri anume, este necesar să exprimăm ceva în rugăciunile noastre publice (precum, în vremea aceasta, este datoria noastră să ne rugăm pentru o binecuvântare peste Adunarea Teologilor, peste armatele de pe mare și de pe uscat, pentru apărarea Regelui, a Parlamentului, și a Regatului), fiecare slujitor trebuie să se raporteze, în rugăciunea sa, dinainte sau după predică, la acele ocazii: dar, în ce privește felul, el este lăsat la libertatea sa, după cum Dumnezeu îl va îndruma și îl va face în stare, cu evlavie și înțelepciune, să-și împlinească datoria.

Rugăciunea fiind încheiată, să se cânte un psalm, dacă se poate face cu conveniență. După aceasta (dacă nu urmează vreo altă rânduială a lui Hristos, care privește adunarea în acel moment) slujitorul să dea drumul adunării cu o binecuvântare solemnă.