Despre întrunirea adunării și purtarea ei în închinarea publică înaintea lui Dumnezeu
Despre întrunirea adunării și purtarea ei în închinarea publică înaintea lui Dumnezeu
Directorul pentru închinarea publică a Adunării de la Westminster (1645), cu audio și PDF gratuit: un ghid complet pentru închinarea publică reformată
Când adunarea se strânge pentru închinarea publică, oamenii (având inimile pregătite mai dinainte pentru aceasta) se cuvine să vină cu toții și să se alăture ei; nelipsind de la rânduiala publică din neglijență, sau sub pretextul unor întruniri private.
Toți să intre în adunare nu cu lipsă de evlavie, ci într-un chip grav și cuviincios, luându-și locurile fără vreo închinare sau plecăciune către un loc sau altul.
După ce adunarea s-a strâns, slujitorul, după ce i-a chemat solemn la închinarea marelui Nume al lui Dumnezeu, va începe cu rugăciunea.
„Recunoscând cu toată evlavia și smerenia măreția și maiestatea de necuprins a Domnului (în a cărui prezență se înfățișează atunci într-un chip deosebit), precum și propria lor nevrednicie și netrebnicie de a se apropia atât de mult de El, împreună cu neputința lor deplină de a săvârși singuri o lucrare atât de mare; și rugându-L cu smerenie pentru iertare, ajutor și primire, în toată slujba ce urmează a fi săvârșită atunci; și pentru o binecuvântare asupra acelei părți anume din Cuvântul Său ce va fi citită atunci: și toate în numele și prin mijlocirea Domnului Isus Hristos.”
Odată începută închinarea publică, oamenii trebuie să-i dea toată atenția lor, ferindu-se să citească orice altceva în afară de ceea ce citește sau menționează slujitorul în acel moment; și abținându-se cu atât mai mult de la toate șoaptele private, discuțiile, salutările, sau aducerea de omagii oricărei persoane prezente ori care sosește; ca și de la orice privire în gol, ațipire, sau altă purtare necuviincioasă, care ar putea tulbura pe slujitor sau pe oameni, ori i-ar putea împiedica pe ei înșiși sau pe alții în slujba adusă lui Dumnezeu.
Dacă cineva, din necesitate, este împiedicat să fie prezent la început, unii ca aceștia nu trebuie, atunci când intră în adunare, să se apuce de devoțiunile lor private, ci să se așeze cu evlavie, alăturându-se adunării în acea rânduială a lui Dumnezeu care este atunci în desfășurare.