Actul de aprobare (Scoția, 1645)

CAROL I. Parl. 3. Sesiunea 5.

UN ACT AL PARLAMENTULUI REGATULUI SCOȚIEI, aprobând și stabilind DIRECTORIUL pentru închinarea publică. ÎN EDINBURGH, 6 februarie 1645.

STĂRILE PARLAMENTULUI întrunite acum, în a doua sesiune a acestui prim Parlament trienal, în virtutea ultimului act al ultimului Parlament ținut de Majestatea Sa și de Cele Trei Stări, în anul 1641; după citirea publică și considerarea serioasă a actului de mai jos al Adunării Generale, care aprobă următorul Directoriu pentru închinarea publică a lui Dumnezeu în cele trei regate, unite de curând prin Legământul Solemn și Ligă, împreună cu ordonanța Parlamentului Angliei care stabilește acest Directoriu, și Directoriul însuși; acceptă din inimă și cu bucurie acest Directoriu, potrivit actului Adunării Generale care îl aprobă. Acest act, împreună cu Directoriul însuși, Stările Parlamentului, fără glas potrivnic, le ratifică și le aprobă în toate titlurile și articolele lor și interpun și adaugă autoritatea Parlamentului la menționatul act al Adunării Generale. Și poruncesc ca acesta să aibă puterea și vigoarea unei legi și a unui act al parlamentului și să se execute în consecință, pentru a observa acest Directoriu, potrivit menționatului act al Adunării Generale în toate punctele.

ALEX. GIBSON, Cler. Registri.

ADUNAREA ÎN EDINBURGH, 3 februarie 1645, Ședința 10. Actul ADUNĂRII GENERALE a Bisericii Scoției, pentru stabilirea și punerea în practică a DIRECTORIULUI pentru închinarea publică a lui Dumnezeu.

LUÂND ÎN CONSIDERARE că o fericită unitate și uniformitate în religie între bisericile lui Hristos, în aceste trei regate, unite sub un singur Suveran, fiind dorită mult și fierbinte de cei evlavioși și bine intenționați dintre noi, a fost propusă ca un articol principal al marelui tratat, fără a cărui legătură și întăritură, nu s-ar putea aștepta o pace sigură, bine întemeiată și durabilă; și apoi, cu mai multă putere și maturitate, a reînviat în Legământul Solemn și Liga celor trei regate; prin care sunt strict obligați să se străduiască pentru cea mai apropiată uniformitate într-o formă de guvernare a Bisericii, Directoriu de închinare, Mărturisire de Credință și Formă de Catehizare; ceea ce a fost, de asemenea, înainte și de când am intrat în acest Legământ, subiectul multor cereri și protestări și trimiterea de Comisari către Majestatea Regelui; de declarații către Onorabilele Camere ale Parlamentului Angliei și de scrisori către Venerabila Adunare de Teologi și către alții din slujirea Bisericii Angliei; fiind, de asemenea, scopul trimiterii Comisarilor noștri, după cum s-a dorit, ai acestei Biserici, cu însărcinarea de a trata despre uniformitate în cele patru detalii mai sus menționate, cu comitetele care trebuiau numite de ambele Camere ale Parlamentului Angliei și de Adunarea de Teologi care se întrunește la Westminster; și pe lângă toate acestea, fiind, în conștiință, principalul motiv și scop al aventurii noastre în multiple și mari pericole, pentru a stinge flacăra mistuitoare a prezentului război nefiresc și sângeros din Anglia, deși spre slăbirea acestui regat în sine și spre avantajul dușmanului care l-a invadat; neconsiderând nimic prea scump pentru noi, ca această bucurie a noastră să se împlinească. Și acum că această mare lucrare este atât de avansată, încât un Directoriu pentru închinarea publică a lui Dumnezeu în toate cele trei regate a fost convenit de Onorabilele Camere ale parlamentului Angliei, după consultarea cu Teologii ambelor regate adunați acolo, și trimis nouă pentru aprobarea noastră, pentru ca, fiind de asemenea convenit de această Biserică și Regat al Scoției, să poată fi, în numele ambelor regate, prezentat Regelui, pentru consimțământul și ratificarea sa regală; Adunarea Generală, după ce a considerat, revizuit și examinat foarte serios Directoriul mai sus menționat, după mai multe citiri publice ale acestuia, după multe deliberări, atât public cât și în comitete private, după ce a dat deplină libertate tuturor să obiecteze împotriva acestuia și după ce a invitat serios pe toți cei care au vreun scrupul asupra acestuia să îl facă cunoscut, pentru a putea fi satisfăcuți; hotărăște în unanimitate și fără glas potrivnic să aprobe următorul Directoriu, în toate punctele sale, împreună cu Prefața care se atașează; și cere, decretează și poruncește ca, potrivit cuprinsului limpede și semnificației acestuia și cu intenția Prefeței, să fie observat și practicat cu grijă și uniform de toți pastorii și celelalte persoane din acest regat pe care le privește; această practică va începe, odată ce se va da înștiințare diverselor prezbiterii de către Comisarii acestei Adunări Generale, care vor avea de asemenea grijă deosebită de tipărirea la timp a acestui Directoriu, pentru ca să se asigure și să se păstreze o copie tipărită a acestuia pentru uzul fiecărei biserici din acest regat; de asemenea, pentru ca fiecare prezbiteriu să aibă o copie tipărită a acestuia pentru uzul său și pentru ca să se ia notă specială de observarea sau neglijarea acestuia în fiecare congregație din hotarele sale și să se aducă aceasta la cunoștința Adunării Provinciale sau Generale, după caz. Cu condiția ca clauza Directoriului privind administrarea Cinei Domnului, care menționează pe împărtășiți șezând în jurul mesei sau lângă ea, să nu se interpreteze ca și cum, la judecata acestei biserici, ar fi indiferent și liber pentru oricare dintre împărtășiți să nu se apropie și să primească la masă; sau ca și cum am aproba distribuirea elementelor de către pastor fiecărui împărtășit și nu de către împărtășiți între ei. De asemenea, se dispune că aceasta nu va prejudicia ordinea și practica acestei biserici, în detaliile care sunt stabilite în cărțile de disciplină și în actele Adunărilor Generale și care nu sunt poruncite și stabilite altfel în Directoriu.

În sfârșit, Adunarea recunoaște, cu multă bucurie și mulțumire, bogata binecuvântare și inestimabila milostivire a lui Dumnezeu, aducând atât de dorita uniformitate în religie la o perioadă atât de fericită, încât aceste regate, odinioară atât de depărtate în forma închinării, sunt acum, prin binecuvântarea lui Dumnezeu, aduse la o uniformitate mai strânsă decât oricare alte biserici reformate; ceea ce este pentru noi întoarcerea rugăciunilor noastre, și o luminare a ochilor noștri, și o înviorare a inimilor noastre în mijlocul multelor noastre dureri și suferințe; o îndepărtare, în mare măsură, a ocării poporului lui Dumnezeu, pentru a astupa gurile celor răi și rău intenționați; și o deschidere pentru noi a unei uși de nădejde, că Dumnezeu are încă față de noi gânduri de pace, și nu de rău, pentru a ne da un sfârșit așteptat; în așteptarea și încrederea de care ne bucurăm; rugându-L pe Domnul să păzească aceste regate de erezii, schisme, ofense, profanare și tot ceea ce este contrar doctrinei sănătoase și puterii evlaviei; și să continue cu noi și cu generațiile următoare, aceste rânduieli ale Sale pure și purificate, împreună cu o creștere a puterii și vieții lor, spre slava marelui Său nume, lărgirea împărăției Fiului Său, întărirea păcii și iubirii între regate, unitatea și mângâierea întregului Său popor și zidirea noastră mutuală în dragoste.