Despre îngroparea celor morți

Când vreo persoană se mută dintre cei vii, trupul neînsuflețit, în ziua înmormântării, să fie însoțit cu cuviință din casă până la locul rânduit pentru înmormântarea publică, și acolo îndată îngropat, fără nicio ceremonie.

Și, întrucât obiceiul de a îngenunchea și de a te ruga lângă sau înspre trupul neînsuflețit, și alte asemenea uzanțe, în locul unde el zace înainte de a fi dus la înmormântare, sunt superstițioase; și întrucât rugăciunea, citirea, și cântarea, atât la mergerea spre mormânt cât și la mormânt, au fost grosolan abuzate, nu sunt de niciun folos pentru cel mort, și s-au dovedit vătămătoare în multe feluri pentru cei vii; de aceea toate acestea să fie lăsate deoparte.

Cu toate acestea, socotim foarte potrivit ca prietenii creștini, care însoțesc trupul neînsuflețit la locul rânduit pentru înmormântarea publică, să se îndeletnicească cu meditații și convorbiri potrivite ocaziei; și ca slujitorul, ca și la alte ocazii, așa și în acest moment, dacă este de față, să le amintească de datoria lor.

Aceasta nu se va întinde însă spre a interzice vreun respect sau vreo cinstire civilă la înmormântare, potrivite rangului și stării celui răposat, cât timp acesta a fost în viață.