II - Recunoașterea păcatelor

Deși sunt în țară mulți din toate rangurile care sunt spre mărturie adevărului și spre un nume de bucurie și de laudă pentru Domnul, trăind cu evlavie, străduindu-se să-și păstreze hainele curate și fiind statornici în Legământ și în cauza lui Dumnezeu; Totuși avem motiv să recunoaștem că cei mai mulți dintre noi nu ne-am străduit, cu acea realitate, sinceritate și statornicie care ni se cuvenea, să păstrăm lucrarea reformării în Biserica Scoției; Mulți s-au mulțumit cu curăția rânduielilor, neglijându-le puterea; ba chiar unii s-au abătut pe căi strâmbe, nimicitoare pentru amândouă. Purtarea profană, destrăbălată și obraznică a multora din armatele noastre, care au mers în ajutorul FRAȚILOR noștri din ANGLIA, Și uneltirile și purtarea nedreaptă a unora dintre comisarii noștri și a altora din neamul nostru la Londra, în Insula Wight și în alte locuri ale acelui regat s-au dovedit mari piedici pentru lucrarea reformării și pentru așezarea acolo a guvernării Bisericii, prin care rătăcirea și schisma s-au înmulțit în acea țară și sectarii s-au împietrit în calea lor; Am fost atât de departe de a ne strădui pentru stârpirea profanității și a ceea ce este contrar puterii evlaviei, încât s-au închis mult ochii asupra profanității, și persoanele profane au fost mult favorizate și de multe ori folosite, până când nelegiuirea și necredința s-au revărsat ca un potop peste fața țării; Ba chiar nu s-a avut grija cuvenită de a despărți ce este de preț de ce este fără preț, oprind de la sacrament toate persoanele neștiutoare și scandaloase, potrivit rânduielilor acestei Biserici.

Nici privilegiile Parlamentelor și libertățile supusului n-au fost ocrotite cum se cuvine; Ci unii dintre noi s-au trudit să pună în mâinile regelui nostru o putere arbitrară și nemărginită, nimicitoare pentru amândouă, Și mulți dintre noi au fost părtași în ultima vreme la acele mijloace și căi prin care au fost încălcate libertatea și privilegiile Parlamentelor, iar supușii au fost asupriți în conștiințele, persoanele și averile lor: Nici n-am avut grijă să ne ferim de acele lucruri care l-ar putea împietri pe rege în calea lui cea rea; Ci, dimpotrivă, nu numai că i s-a îngăduit, dar mulți dintre noi au fost unelte ca să-l facă să-și exercite puterea în multe lucruri care duceau spre paguba religiei și a Legământului și a păcii și siguranței acestor regate; Ceea ce este atât de departe de calea dreaptă a păstrării persoanei și autorității Maiestății Sale, încât nu poate decât să-L întărâte pe Domnul împotriva lui, spre primejduirea amândurora; Ba chiar, sub pretextul de a-l sprijini pe rege și de a lucra pentru el, în timp ce el refuză să facă ce era necesar pentru Casa lui Dumnezeu, unii au răsturnat și au încălcat cele mai multe dintre articolele Legământului.

Propriile noastre conștiințe dinăuntru și judecățile lui Dumnezeu asupra noastră din afară ne dovedesc vinovați de multele călcări voite și repetate ale acelui articol care privește descoperirea și pedepsirea răuvoitorilor, ale căror crime nu numai că au fost trecute cu vederea, ci au fost iertate și șterse, iar ei înșiși au fost primiți în părtășie intimă cu noi, li s-au încredințat sfaturile noastre, au fost admiși în Parlamentele noastre și puși în locuri de putere și autoritate pentru conducerea treburilor publice ale regatului, Prin care, după dreptatea lui Dumnezeu, au pus în cele din urmă mâna pe toată puterea și tăria regatului, atât în judecătorii, cât și în armate, Și le-au folosit spre hotărârea și urmărirea unui Angajament nelegiuit de război împotriva regatului Angliei, În ciuda împotrivirii multor membri de seamă ai Parlamentului, care dăduseră de la început dovadă statornică a integrității lor în cauză, a multor mărturii credincioase și avertismente sincere ale slujitorilor lui Dumnezeu, a petițiilor multor sinoade, prezbiterii și comitate și a declarațiilor Adunării Generale și ale comisarilor ei în sens contrar: Care angajament, după cum a fost pricina multor păcate, tot astfel și a multor nenorociri și pustiiri pentru această țară, și ne înfățișează, în mărimea judecății noastre, grozăvia păcatului nostru de a ne fi unit cu răuvoitorii, ca să fim învățați să nu ne mai sfărâmăm niciodată de aceeași stâncă, pe care Domnul a așezat un far atât de izbitor. Și după tot ce a venit asupra noastră din pricina acestei greșeli a noastre, și după ce ni s-a arătat har de la Domnul Dumnezeul nostru, sfărâmând jugul acestor oameni de pe grumazul nostru și făcându-ne din nou în stare să lucrăm pentru binele religiei, pentru siguranța noastră și pentru pacea și siguranța acestui regat, să călcăm iarăși porunca și Legământul Său, unindu-ne încă o dată cu poporul acestor urâciuni și primind la sânul nostru acei șerpi care mai înainte ne-au mușcat aproape de moarte: Aceasta, după cum ar dovedi mare nebunie și nesăbuință din partea noastră, tot astfel fără îndoială, dacă nu va fi evitată, Îl va întărâta pe Domnul împotriva noastră să ne nimicească, până nu va mai rămâne nicio rămășiță și niciunul care să scape în țară.

Și, deși pacea și unirea dintre regate sunt o mare binecuvântare a lui Dumnezeu pentru amândouă și o legătură pe care suntem datori s-o păstrăm neîncălcată, Și să ne străduim ca să se facă dreptate împotriva celor ce i se împotrivesc; Totuși unii din această țară, care au intrat sub legătura Legământului, și-au făcut o mare preocupare din a desface această unire, și puține sau nicio strădanie n-au fost folosite de vreunul dintre noi pentru pedepsirea unora ca aceștia.

Am îngăduit ca mulți dintre frații noștri din diverse părți ale țării să fie asupriți de vrăjmașul comun fără milă sau ajutor; A fost mare cârtire și nemulțumire din pricina cheltuielii de mijloace și de osteneli în împlinirea datoriei noastre; Mulți, prin convingere sau teroare, s-au lăsat divizați și retrași ca să dezerteze la partea contrară, Mulți s-au întors la o detestabilă indiferență și neutralitate în această cauză, care atât de mult privește slava lui Dumnezeu și binele acestor regate; Ba chiar mulți și-au făcut o preocupare din a umbla astfel încât să se poată potrivi cu toate vremurile și cu toate schimbările lor. N-am avut grijă să favorizăm, să încurajăm, să încredințăm sarcini și să folosim numai pe aceia care din inimă iubeau și urmăreau lucrarea lui Dumnezeu; Ci inimile unora ca aceștia au fost de multe ori descurajate și mâinile lor slăbite, suferințele lor neglijate și ei înșiși disprețuiți, iar mulți care au fost odinioară vrăjmași pe față și întotdeauna subminatori ascunși au fost favorizați și folosiți; Ba chiar și cei care fuseseră priviți ca incendieri și asupra cărora Domnul pusese semnele unei răuvoințe deznădăjduite, ale falsității și ale înșelăciunii au fost aduși ca potriviți pentru conducerea treburilor publice; Multe au fost obstacolele și impedimentele care au fost aruncate în cale ca să întârzie și să împiedice lucrarea Domnului, și unii au ținut ascuns ceea ce nu erau în stare să suprime și să învingă ei înșiși.

Pe lângă acestea și multe alte călcări ale articolelor Legământului în privința conținutului lor, pe care fiecare dintre noi este dator să le cerceteze și să le recunoască înaintea Domnului, dacă dorim ca mânia Lui să fie abătută de la noi; Tot astfel mulți dintre noi au greșit peste măsură în felul în care am urmat și am împlinit îndatoririle cuprinse în el, nu numai căutând lucruri mari pentru noi înșine și amestecând interese și scopuri private, privitoare la noi înșine și la prietenii și partizanii noștri, cu lucrurile care privesc binele public, ci de multe ori preferându-le pe acestea onoarei lui Dumnezeu și binelui cauzei Sale și întârziind lucrarea lui Dumnezeu până când am putea duce odată cu ea propriile noastre interese și planuri. Obiceiul nostru a fost să ne încredem în mijloace și să ne bizuim pe brațul de carne pentru izbândă; Deși Domnul ne-a făcut de multe ori să avem parte de dezamăgire în aceasta și a întinat mândria întregii noastre slave, spulberând orice încredere firească a noastră: Am urmat în cea mai mare parte sfaturile cărnii și sângelui și am umblat mai mult după regulile politicii decât ale evlaviei și am ascultat mai mult de oameni decât de Dumnezeu.

Deși am făcut înaintea lumii o mărturisire publică solemnă a dorinței noastre neprefăcute de a fi smeriți înaintea Domnului pentru păcatele noastre proprii și pentru păcatele acestor regate, mai ales pentru că n-am prețuit inestimabilul beneficiu al Evangheliei și n-am lucrat pentru puterea ei, și nu L-am primit pe Hristos în inimile noastre și n-am umblat vrednic de El în viețile noastre, și a adevăratului și neprefăcutului nostru scop, dorință și efort, pentru noi înșine și pentru toți ceilalți aflați sub puterea și sarcina noastră, atât în public cât și în privat, în toate îndatoririle pe care le avem față de Dumnezeu și față de oameni, de a ne îndrepta viețile și de a merge fiecare înaintea celorlalți în exemplul unei adevărate reformări, pentru ca Domnul să-Și abată mânia și grea Sa indignare și să întemeieze aceste Biserici și regate în adevăr și pace; Totuși am refuzat să fim reformați și am umblat cu mândrie și cu încăpățânare împotriva Domnului, neprețuind Evanghelia Lui, nici supunându-ne ascultării de ea, necăutându-L pe Hristos, nici străduindu-ne să-L cinstim în desăvârșirea persoanei Lui, nici să ne folosim de El în virtutea slujbelor Lui, nici făcându-ne o chestiune de conștiință din rânduielile publice, nici din îndatoririle private, nici din cele tainice, nici străduindu-ne să ne zidim unii pe alții în dragoste. Necunoașterea lui Dumnezeu și a Fiului Său Isus Hristos stăpânește peste măsură în țară; Cea mai mare parte a stăpânilor de familie dintre nobili, baroni, gentilomi, burghezi și oameni de rând neglijează să-L caute pe Dumnezeu în familiile lor și să se străduiască pentru reformarea lor; Și, deși s-a stăruit mult asupra acestui lucru, totuși puțini dintre nobilii și mai-marii noștri au putut fi convinși până în ziua de azi să împlinească ei înșiși și în persoană îndatoririle familiei; ceea ce face ca o îndatorire atât de necesară și de folositoare să fie nesocotită de alții de rang mai jos; Ba chiar mulți dintre nobilime, mica nobilime și orașe, care ar fi trebuit să fie pilde de evlavie și de umblare cu cumpătare pentru alții, au fost capii desfrâului și ai chefurilor. Deși suntem poporul DOMNULUI, legat de El într-un chip solemn, totuși până în ziua de azi nu ne-am făcut o preocupare ca judecătoriile și armatele să fie alcătuite din oameni, iar locurile de putere și încredere să fie ocupate de oameni cu o purtare fără prihană și creștină, și de o integritate cunoscută și de o credincioșie, dragoste și râvnă dovedite pentru cauza lui Dumnezeu, ci nu numai cei care au fost neutri și nepăsători, ci și cei ostili și răuvoitori, și alții care au fost profani și scandaloși, au primit încredere; Prin care s-a ajuns ca judecătoriile să fie scaune ale nedreptății și nelegiuirii, iar mulți din armatele noastre, prin purtările lor rele, au devenit plaga noastră, spre marea pagubă a cauzei lui Dumnezeu, spre marele scandal al Evangheliei și spre marea creștere a destrăbălării și profanității în toată țara. Ar fi cu neputință să înșirăm toate urâciunile care sunt în țară, dar hulirea Numelui lui Dumnezeu, jurământul pe făpturi, pângărirea Zilei Domnului, necurăția, beția, desfrâul și chefurile, deșertăciunea îmbrăcămintei, minciuna și înșelăciunea, ocara și blestemul, asuprirea arbitrară și neînfrânată și zdrobirea fețelor săracilor de către stăpânii de pământ și alții aflați în dregătorie și putere au devenit păcate obișnuite și de rând; Și, pe lângă toate aceste lucruri, sunt multe alte fărădelegi de care este vinovată țara în care trăim: Pe toate acestea dorim să le recunoaștem și să fim smeriți pentru ele, pentru ca lumea să fie martoră împreună cu noi că a lui Dumnezeu este dreptatea, iar nouă ni se cuvine rușinea și să ni se umple fața de ocară, cum se vede astăzi.