I - Preambul

O Recunoaștere solemnă a păcatelor publice și a călcărilor Legământului: Și un Angajament solemn față de toate îndatoririle cuprinse în el, și anume față de acelea care privesc într-un chip mai deosebit primejdiile acestor vremuri.

NOI, nobili, baroni, gentilomi, burghezi, slujitori ai Evangheliei și oameni de rând de toate felurile din acest regat, prin mâna cea bună a lui DUMNEZEU peste noi, luând în serioasă considerare multele necazuri triste și adâncile strâmtorări cu care am fost încercați vreme îndelungată, și că țara, după ce a fost greu pustiită de sabie și de ciumă, este amenințată și de foamete, și că rușinea și disprețul au fost revărsate de la Domnul asupra multor mii din neamul nostru, care într-un chip păcătos au pornit război împotriva regatului Angliei, împotriva mărturiei slujitorilor Săi și a dorințelor poporului Său, și că rămășițele acelei armate, întorcându-se în această țară, i-au jefuit și i-au asuprit pe mulți dintre frații noștri, și că partida răuvoitorilor este încă numeroasă și, păstrându-și vechile principii, pândește un prilej să ridice un război nou și primejdios, nu numai spre sfâșierea măruntaielor acestui regat, ci spre despărțirea noastră de Anglia și spre răsturnarea lucrării lui Dumnezeu în toate cele trei regate: Și socotind de asemenea că un nor de nenorociri atârnă încă deasupra capetelor noastre și ne amenință cu lucruri triste ce vor veni, nu putem decât să privim aceste lucruri ca venind de la Domnul, care este drept în toate căile Lui, care ne hrănește cu pâinea lacrimilor și ne dă să bem apa suferinței, până vom fi învățați să cunoaștem ce lucru rău și amar este să ne depărtăm de El, călcând jurământul și Legământul pe care l-am făcut cu El, și pentru ca să fim smeriți înaintea Lui, mărturisindu-ne păcatul și părăsind răul căii noastre.

De aceea, fiind strâmtorați de atât de mari nevoi și ananghii, și având temei în Cuvântul lui Dumnezeu, și având pilda poporului lui Dumnezeu de odinioară, care, în vremea necazurilor lui și când avea să caute izbăvire și o cale dreaptă pentru sine, pentru ca Domnul să fie cu el ca să-l facă să propășească, s-a smerit înaintea Lui și a făcut o mărturisire deschisă și amănunțită a păcatelor prinților lui, ale dregătorilor lui, ale căpeteniilor lui, ale preoților lui și ale poporului lui, și s-a angajat să nu mai facă așa, ci să-și îndrepte căile și să fie statornic în Legământul Lui; Și aducându-ne aminte de practica înaintașilor noștri din anul 1596, În care Adunarea Generală și toate judecătoriile Bisericii, cu concursul multora dintre nobilime, mica nobilime și burghezi, au recunoscut cu multe lacrimi înaintea lui Dumnezeu călcarea Legământului Național și s-au angajat la o reformare, așa cum înaintașii noștri și ai lor făcuseră mai înainte în Adunarea Generală și în Convenția Stărilor din anul 1567. Și văzând că această îndatorire, atunci când a fost împlinită din conștiință și cu sinceritate, a fost întotdeauna însoțită de o înviorare din necazuri și de binecuvântare și izbândă din cer; Recunoaștem cu smerenie și sinceritate, ca înaintea Celui care este Cercetătorul inimilor, multele păcate și marile fărădelegi ale țării; Noi am făcut rău, regii noștri, prinții noștri, nobilii noștri, judecătorii noștri, dregătorii noștri, învățătorii noștri și poporul nostru: Deși Domnul ne-a vorbit îndelung și limpede, n-am ascultat de glasul Lui; Deși ne-a urmărit cu îndurări duioase, nu ne-am lăsat atrași să-L așteptăm și să umblăm pe calea Lui; și, deși ne-a lovit, totuși n-am simțit nimic: Ba chiar, deși ne-a nimicit, am refuzat să primim îndreptarea; Nu ne-am adus aminte să-I răsplătim Domnului potrivit bunătății Lui și potrivit propriilor noastre juruințe și făgăduințe, ci am mers înapoi printr-un șir neîntrerupt de abateri și am călcat toate articolele acelui Legământ Solemn și ale acelei Ligi pe care le-am jurat înaintea lui Dumnezeu, a îngerilor și a oamenilor.