Îndemn la luarea Legământului și a Ligii (1644)

Dacă puterea religiei sau rațiunea sănătoasă, dacă loialitatea față de Rege și evlavia față de țara lor natală, sau iubirea de sine și afecțiunea firească față de urmașii lor, dacă exemplul unor oameni pătrunși de un simțământ adânc al tuturor acestora, sau succesul neobișnuit pe care Dumnezeu l-a dat în urma lor, pot trezi o rămășiță tulburată și însângerată ca să îmbrățișeze singurul și suveranul mijloc al refacerii ei, nu poate fi nicio îndoială că acest Legământ Solemn și Ligă va găsi, oriunde va fi oferit, un popor gata să-l primească cu toată voioșia și cu tot simțul datoriei.

Și chiar de n-ar fi fost recomandat Regatului prin îndemnul unanim al Onorabilelor Camere ale Parlamentului, al Adunării Teologilor, al renumitei Cetăți a Londrei, al unei mulțimi de alte persoane de rang și condiție înaltă din această Națiune și al întregului corp al Scoției, care toți l-au jurat și l-au subscris de bunăvoie, bucurându-se de jurământ, pe care Cerul l-a întărit deja cu atâta îndurare, spulberând sfaturile și zdrobind puterea Vrăjmașului mai mult ca oricând; totuși el pornește în propria sa putere, cu o dovadă atât de convingătoare de echitate, Adevăr și Dreptate, încât poate aprinde în toți (cei care nu sunt ignoranți cu voia sau amăgiți în chip jalnic) afecțiuni înflăcărate de a se uni cu Frații lor în această fericită Legătură, pentru a pune capăt nenorocirilor de acum și pentru a salva atât pe Rege, cât și Regatul, de ruina totală la care lucrează acum atât de puternic și de fățiș facțiunea papistașă și cei care au fost vrăjiți și înnebuniți de acel neam de năpârci, însetat de sânge.

Căci ce este oare în acest Legământ care să nu fi fost, în substanța lui, fie exprimat, fie cuprins în chip vădit în acea solemnă Protestație din 5 mai 1641, prin care întregul Regat stă legat până în ziua de azi? A cărei neglijare păcătoasă deschide (după cum pe drept ne putem teme) încă un stăvilar ca să lase să năvălească toate aceste nenorociri peste Regat și îi impune necesitatea de a reînnoi legământul și de a intra în acesta.

Dacă se spune că stârpirea prelaturii, adică a întregii guvernări ierarhice (care stă în picioare, deocamdată, prin legile cunoscute ale Regatului), este nouă și neîngăduită: tuturor minților nepărtinitoare li se va arăta (deși nouă) nu numai îngăduită, ci necesară, dacă vor cugeta (ca să lăsăm deoparte ce spun unii, că această guvernare n-a fost niciodată întemeiată în mod formal prin vreo lege a acestui Regat) că însăși viața și sufletul ei i-au fost deja luate printr-un Act adoptat în acest Parlament de acum, astfel încât (asemenea trupului Izabelei, din care n-a mai rămas decât țeasta, picioarele și palmele mâinilor ei) nu mai rămâne nimic din jurisdicție decât ceea ce la ei este precar și de bunăvoie la cei care li se supun; că toată guvernarea lor este, în cel mai bun caz, doar o rânduială omenească, și anume una pe care ambele Camere ale Parlamentului (în care este cuprinsă și declarată judecata întregului Regat) au găsit-o și au judecat-o nu numai foarte păgubitoare Statului Civil, ci și o mare piedică pentru reformarea desăvârșită a religiei; ba chiar, cine nu știe că ea îi este prea mult vrăjmașă și distrugătoare pentru puterea evlaviei și pentru administrarea curată a rânduielilor lui Hristos: ceea ce i-a mișcat pe cei binevoitori, aproape din tot acest Regat, de multă vreme, să ceară prin petiție acestui Parlament (așa cum se dorise și mai înainte, chiar în timpul domniei Reginei Elisabeta și a Regelui Iacob) desființarea ei totală. Nici nu este cineva obligat prin aceasta să facă vreo violență persoanelor lor, ci doar, în locul și chemarea sa, să se străduiască pentru stârpirea lor pe o cale legitimă.

Iar cât privește pe acei clerici care pretind că ei (mai presus de toți ceilalți) nu se pot lega prin legământ să stârpească acea guvernare, pentru că au depus (după cum spun ei) un jurământ solemn de a asculta de episcopi in licitis et honestis: ei pot ști, dacă vor, că cei care au jurat ascultare față de legile Țării nu sunt prin aceasta opriți să se străduiască prin toate mijloacele legitime pentru desființarea acelor legi, atunci când se dovedesc nepotrivite sau vătămătoare. Și dacă totuși s-ar găsi vreun jurământ pe care l-ar fi făcut unii miniștri sau alții, neîntemeiat pe legile lui Dumnezeu și ale Țării, în acest caz trebuie să se învețe pe ei înșiși și pe alții că asemenea jurăminte cer pocăință, nu încăpățânare în ele.

Dacă se pretinde că acest Legământ contrazice Jurămintele de Supremație și de Fidelitate, nimic nu poate fi mai departe de adevăr: căci acest Legământ îi leagă pe toți și îi obligă și mai puternic să păstreze și să apere persoana și autoritatea maiestății regelui, în păstrarea și apărarea adevăratei religii și a libertăților regatelor.

Acea îndoială, că aceasta se face fără consimțământul Regelui, va fi curând înlăturată, dacă ne amintim că Protestația din cinci mai, mai sus pomenită, a fost votată și pusă în aplicare în același fel de ambele Camere și apoi (prin ordinul unei singure Camere) trimisă în tot Regatul, fără ca Majestatea Sa să obiecteze împotriva ei sau să oprească în vreun fel depunerea ei, deși locuia atunci în persoană la Whitehall.

Ezra 10. Neem. 9.Astfel Ezra și Neemia au adus tot poporul într-un legământ, fără vreo împuternicire specială din partea monarhilor perși (pe atunci suveranii lor) de a face aceasta, deși ei nu erau supuși liberi, ci vasali, iar unul dintre ei era slujitorul de casă al lui Artaxerxe, Neem. 1. pe atunci, prin cucerire, și rege al lui Iuda.

Nici n-a fost socotită această învățătură sau practică răzvrătitoare sau neîngăduită de principii care au șezut pe tronul Angliei, ci a fost îndreptățită și apărată de Regina Elisabeta, de binecuvântată amintire, cu cheltuirea multor comori și a sângelui nobil, în Provinciile Unite ale Țărilor de Jos, care se uniseră nu numai fără, ci împotriva violenței nedrepte a lui Filip al Spaniei; Regele Iacob a călcat pe urmele ei până acolo încât a aprobat uniunea lor și a intrat în alianță cu ele ca State libere; ceea ce Majestatea Sa care domnește acum a continuat până în ziua de azi; el, atât prin expediția sa pentru despresurarea orașului La Rochelle din Franța, cât și prin strânsa sa confederație cu Prințul de Orania și cu Statele Generale, în ciuda tuturor stăruințelor contrare ale Spaniei, și-a pus pecetea că tot ce fusese făcut de strămoșii săi regali pentru sprijinirea celor care se legaseră și se uniseră astfel era drept și îngăduit.

Și ce s-ar fi ales de religia, legile și libertățile națiunii noastre surori, Scoția, dacă ei n-ar fi intrat într-un asemenea Legământ Solemn și Ligă la începutul recentelor tulburări de acolo? Cale care, deși la început a fost înfățișată Majestății Sale de uneltitorii papistași și prelatici drept o ofensă de cea mai gravă natură, care merita pe drept pedeapsa prin furia unei armate puternice, totuși, când chestiunea a fost apoi dezbătută cu sânge rece, întâi de comisarii ambelor regate și apoi aici, în Parlament deschis (când toți cei din ambele Camere care sunt acum de partea Regelui la Oxford erau prezenți în Parlament și și-au dat votul în aceasta), s-a găsit, s-a judecat și s-a declarat de către Rege în Parlament că iubiții noștri Frați din Scoția nu făcuseră nimic altceva decât ce se cuvenea unor supuși loiali și ascultători; și, în urma aceasta, prin Act al Parlamentului, li s-a făcut dreptate în mod public în toate bisericile acestui Regat în care fuseseră defăimați.

De aceea, oricât ar putea unii oameni, legați la ochi și orbiți de meșteșugirile acelor urzitori iezuiți care de mult au uneltit să jertfească religia noastră idolatriei Romei, legile, libertățile și persoanele noastre robiei arbitrare, iar averile noastre lăcomiei lor nesățioase, să fie poate înspăimântați și zăpăciți de amenințări trufașe și de Declarații care zboară încoace și încolo pe aripile Numelui și ale sprijinului Regal (acum luat captiv și prostituat ca să slujească tuturor poftelor lor), spre a-i proclama rebeli și trădători pe toți cei care iau acest Legământ, totuși nicio inimă englezească credincioasă să nu se teamă să se unească cu Frații noștri din toate cele trei regate în această Ligă solemnă, cum au făcut odinioară oamenii lui Israel (deși sub alt rege) cu oamenii lui Iuda, 2 Cron. 30. la chemarea lui Ezechia.

Ce-i dacă acele limbi aprinse de iad batjocoresc și amenință? Acel Dumnezeu căruia I-a plăcut să scoată la lumină nevinovăția lui Mardoheu și a iudeilor împotriva tuturor defăimărilor răutăcioase ale nelegiuitului Haman înaintea suveranului lui și al lor, astfel încât toate uneltirile lui n-au avut alt efect decât acesta, Est. 9. că, atunci când porunca și hotărârea împăratului erau aproape să fie aduse la îndeplinire, iar vrăjmașii iudeilor nădăjduiau să-i stăpânească, s-a întâmplat dimpotrivă; și iudeii au stăpânit peste cei ce-i urau și au pus mâna pe cei ce le căutau răul, încât nimeni nu le-a putut sta împotrivă; și același Dumnezeu care, ca să zicem așa, abia ieri a binevoit să împrăștie și să risipească acei nori întunecați și acele neguri care umbreau acel Regat loial și religios al Scoției și să facă dreptatea lor să strălucească la fel de limpede ca soarele în amiaza mare chiar în ochii celor mai mari vrăjmași ai lor, va sta fără îndoială alături de toți cei care, cu curăție de inimă și cu un simțământ cuvenit al propriilor lor păcate și al necesității reformării, vor intra acum într-un legământ veșnic cu Domnul, care nu va fi uitat niciodată, ca să pună capăt tuturor acelor rupturi nefericite și nefirești dintre Rege și cei ce sunt credincioși în Țară, făcând ca dreptatea și lauda lor să răsară înaintea tuturor Națiunilor, spre groaza și rușinea acelor oameni ai sângelui, vrăjmașii confederați ai lui Dumnezeu și ai Regelui, care de mult s-au unit și acum au adunat laolaltă drojdia și spuma multor regate, ca să îngroape toată slava, onoarea și libertatea acestei Națiuni în mormântul veșnic al dezonoarei și al distrugerii.

Die Veneris 9. Februar. 1643.

Un Îndemn privitor la luarea Legământului Solemn și a Ligii, și pentru lămurirea acelor îndoieli care s-ar putea ivi la luarea lui, a fost citit astăzi pentru prima și a doua oară; și, prin vot asupra chestiunii, a fost aprobat și s-a poruncit să fie tipărit de îndată.

H. Elsynge Cler. Parl. D. Com.