Actele de aprobare (Scoția, 1643-1644)

LEGĂMÂNTUL SOLEMN ȘI LIGA PENTRU REFORMA ȘI APĂRAREA RELIGIEI, ONOAREA ȘI FERICIREA REGELUI, ȘI PACEA ȘI SIGURANȚA CELOR TREI REGATE ALE SCOȚIEI, ANGLIEI ȘI IRLANDEI.

Luat și subscris de mai multe ori de regele Carol al II-lea și de toate rangurile din cele trei regate menționate.

CU UN ACT AL ADUNĂRII GENERALE DIN 1643 ȘI O LEGE A PARLAMENTULUI DIN 1644, CARE RATIFICĂ ȘI APROBĂ ACEASTĂ LIGĂ ȘI LEGĂMÂNT.

Ieremia 50:5 Veniți și să ne unim cu Domnul printr-un legământ veșnic care nu va fi uitat.

Proverbe 25:5 Îndepărtează pe cei răi dinaintea regelui, și tronul lui se va întări în dreptate.

2 Cronici 15:15 Și tot Iuda s-a bucurat de jurământ, pentru că juraseră din toată inima.

Gal. 3:15 Chiar dacă nu este decât un legământ omenesc, dacă este confirmat printr-un jurământ, nimeni nu îl anulează sau nu îi adaugă ceva.

Adunarea în EDINBURGH, 17 august 1643. Ședința 14. Aprobarea de către Adunarea Generală a LEGĂMÂNTULUI SOLEMN ȘI A LIGII.

ADUNAREA, după ce a recomandat unui Comitet desemnat de ea să se unească cu Comitetul Onorabilei Convenții a Stărilor și cu Comisarii Onorabilelor Camere ale Parlamentului Angliei, pentru a aduce regatele la o conjuncție și unire mai strânsă, a primit de la Comitetele mai sus menționate Legământul de mai jos menționat, ca rezultat al consultărilor lor; și, luând același lucru, așa cum o chestiune de atât de publică preocupare și atât de profundă importanță o cere, la cea mai gravă considerație a sa, cu toată inima lor și cu începutul simțămintelor acelei bucurii pe care au găsit-o în atât de mare măsură la reînnoirea Legământului Național al acestei biserici și regat, toți cu un singur glas l-au aprobat și l-au îmbrățișat, ca fiind cel mai puternic mijloc, prin binecuvântarea lui DUMNEZEU, pentru a stabili și păstra adevărata religie protestantă cu pace desăvârșită în stăpânirile maiestății sale și pentru a o propaga către alte națiuni și pentru a stabili tronul maiestății sale în toate veacurile și generațiile. Și, prin urmare, cu cele mai bune afecțiuni ale lor, recomandă același Onorabilei Convenții a Stărilor, pentru ca, fiind examinat și aprobat de ea, să fie trimis cu toată sârguința regatului Angliei, pentru ca, fiind primit și aprobat acolo, același să poată fi, cu umilire publică și cu toată solemnitatea religioasă și cuvenită, jurat și subscris de toți adevărații mărturisitori ai religiei reformate și de toți bunii supuși ai maiestății sale în ambele regate.

A. JOHNSTOUN.

CAROL I. Parl. 3. Sesiunea 1. Legea 5. Act privind ratificarea convocării Convenției, ratificarea Ligii și Legământului, articolele Tratatului dintre Regatele Scoției și Angliei și celelalte acte ale Convenției Stărilor și ale Comitetului său.

ÎN EDINBURGH, 15 iulie 1644.

STĂRILE PARLAMENTULUI, actualmente convocate în virtutea ultimului act al ultimului Parlament, ținut de Majestatea Sa și de cele trei Stări, în anul 1641, considerând că Domnii Consiliului Privat al Majestății Sale și Comisarii pentru păstrarea articolelor tratatului, după ce, potrivit intereselor lor și încrederii încredințate lor de Majestatea Sa și de Stările Parlamentului, au folosit toate mijloacele, prin cereri, protestări și trimiterea de comisari, pentru a asigura pacea acestui regat și a elimina nefericitele dezbinări dintre Majestatea Sa și supușii săi din Anglia, în modul care poate sluji cel mai mult onoarei Majestății Sale și binelui ambelor regate; și eforturile lor umile și ascultătoare pentru scopuri atât de bune au rămas fără efect, iar oferta lor de mediere și mijlocire a fost respinsă de Majestatea Sa; și, prin urmare, găsind că greutatea și dificultatea afacerilor și povara care cade asupra lor este mai mare decât pot suporta, s-au adunat, prin urmare, în luna mai 1643, împreună cu Comisarii pentru sarcinile comune, pentru ca, prin sfat comun, să se ia o rezoluție în această privință; și cu privire la pericolul iminent pentru adevărata religie protestantă, onoarea Majestății Sale și pacea acestor regate, din cauza mulțimii de papistași și aderenții lor în arme în Anglia și Irlanda și a multor alte chestiuni publice și importante, care nu puteau admite întârziere și care necesitau sfatul corpului reprezentativ al regatului, au numit și au făcut să se convoace o întrunire a Convenției Stărilor (Majestatea Sa respinsese anterior umilele lor dorințe de un Parlament) pentru 22 iunie următor. Această dietă a fost frecventată în mare număr de Nobili, comisarii comitatelor și orașelor și, găsind că aceste pericole împotriva acestei Biserici și Stări continuau să crească, au hotărât, după o serioasă deliberare și sfat al Adunării Generale și concurența comună a Comisarilor autorizați de Parlamentul Angliei, că unul dintre principalele remedii pentru a preveni aceste și alte pericole asemănătoare, pentru a păstra religia și ambele regate de la ruină și distrugere și pentru a procura pacea, ca ambele regate să intre, în aceste scopuri, într-un Legământ; care a fost redactat și cu bucurie îmbrățișat și aprobat. Și în sfârșit s-a convenit un tratat între ambele regate, în legătură cu acest Legământ și regatul Angliei a solicitat asistența acestui regat, în împlinirea scopurilor exprimate în acesta; și, fiind Stările încă doritoare să folosească toate mijloacele bune, pentru ca, fără vărsarea de mai mult sânge, să poată fi o binecuvântată pacificare între Majestatea Sa și supușii săi, care să tindă la binele religiei, adevărata onoare și siguranță a Majestății Sale și fericirea poporului său, au dat, prin urmare, comisia lui John, conte de Loudoun, Lord Cancelar, Lord Maitland, Lord Waristoun și domnul Robert Barclay, pentru a se îndrepta spre Anglia și a procura realizarea acestor scopuri cuprinse în legământul tratatelor, potrivit instrucțiunilor lor.

Și Stările mai sus citate, după ce au luat în considerare procedurile scrise mai sus, găsesc și declară că Domnii Consiliului și păstrătorii păcii s-au comportat ca fideli sfetnici, loiali supuși și buni patrioți, oferindu-și umilele strădanii pentru înlăturarea dezbinărilor dintre maiestatea sa și supușii săi, și convocând Comisarii pentru sarcinile comune și, prin sfat comun, desemnând ultima întrunire a Convenției, în care s-au arătat la înălțimea datoriei posturilor lor și a încrederii care le-a fost încredințată; și, prin urmare, ratifică și aprobă toate procedurile lor în ea și declară că această Convenție a fost legal convocată și, de asemenea, deplină și liberă în sine, constituită de toți membrii săi, după cum a fost orice Convenție în orice moment; și ratifică și aprobă diversele acte făcute de ei sau de comitetul lor, pentru a rândui Legământul. Și, de asemenea, aceste stări ale Parlamentului (dar fără a prejudicia cele de mai sus și ratificarea generală mai sus menționată) ratifică, aprobă și confirmă menționata Ligă și Legământ mutuale, privitoare la reforma și apărarea religiei, onoarea și fericirea Regelui și pacea și siguranța celor trei regate ale Scoției, Angliei și Irlandei; împreună cu actele Bisericii și ale Stării care autorizează aceeași Ligă și Legământ; împreună, de asemenea, cu menționatele articole ale tratatului convenite între numiții Comisari ai Convenției Stărilor Scoției și Comisarii ambelor Camere ale Parlamentului Angliei, privitoare la această Ligă și Legământ Solemn. Și Stările mai sus citate poruncesc ca aceleași acte, cu Liga și Legământul mai sus specificate, actele care autorizează aceleași și articolele de tratat mai sus menționate, să aibă deplină putere și vigoare de legi și acte desăvârșite ale Parlamentului și să fie observate de toți supușii Majestății Sale, conform cuprinsurilor respective. Din care Ligă și Legământ, cuprinsul este următorul: