XVII - Nemurirea sufletelor

Aleșii care au plecat din lume sunt în pace Apoc. 14.13. Is. 25. 8. Apoc. 7.16, 17. Apoc. 21.4. Apoc. 16.10, 11 Is. 66.24. Marc. 9.44, 36, 48. și se odihnesc de ostenelile lor, nu în sensul că dorm și ajung într-o anumită uitare (cum afirmă unele minți fanteziste), ci în sensul că sunt izbăviți de orice frică, de orice chin și de orice ispită, cărora noi și toți aleșii lui Dumnezeu le suntem supuși în această viață și de aceea purtăm numele de Biserica luptătoare. După cum, dimpotrivă, cei lepădați și necredincioși care au plecat din lume au chin, Luca 23.43. Luca 16.24, 25. suferință și durere care nu se pot spune, așa încât nici unii, nici ceilalți nu sunt într-un asemenea somn încât să nu simtă bucurie sau chin, după cum mărturisesc limpede pilda lui Hristos Isus din capitolul al șaisprezecelea din Luca, cuvintele Lui către tâlhar Apoc. 6.9, 10. și aceste cuvinte ale sufletelor care strigă de sub altar: O, Doamne, Tu care ești neprihănit și drept, până când nu vei răzbuna sângele nostru asupra celor ce locuiesc pe pământ?