VIII - Despre alegere

Căci același Dumnezeu și Tată veșnic, Ef. 1.11. Mat. 25 34. Ef. 1 21, 22. Evr. 2.7, 8. Ps. 22.11. Evr. 13.20. 1 Pet. 2.24. și 5. care din har curat ne-a ales în Hristos Isus, Fiul Său, înainte de a fi fost puse temeliile lumii, L-a rânduit să fie Capul nostru, Fratele nostru, Păstorul nostru și marele Episcop al sufletelor noastre. Dar pentru că vrăjmășia dintre dreptatea lui Dumnezeu și păcatele noastre era atât de mare încât niciun trup, prin sine însuși, n-ar fi putut sau n-ar fi fost în stare să ajungă la Dumnezeu, se cuvenea ca Fiul lui Dumnezeu să coboare la noi Ps. 130.3. Ps. 143.3. 1 Tim. 2.5. și să-Și ia un trup din trupul nostru, carne din carnea noastră și os din oasele noastre, și astfel să devină Mijlocitorul desăvârșit între Dumnezeu și om; dând tuturor celor ce cred în El puterea de a fi fii ai lui Dumnezeu, Ioan 1.12. Ioan 20.17. după cum El Însuși mărturisește: Mă sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru. Prin această preasfântă frățietate, tot ce am pierdut în Adam ne este dat înapoi. Și de aceea nu ne temem deloc să-L numim pe Dumnezeu Tatăl nostru, nu atât pentru că ne-a creat (lucru pe care îl avem în comun cu cei lepădați), cât pentru că ni L-a dat pe singurul Său Fiu ca să ne fie Frate Rom. 5.17, 18.19. și ne-a dat har să-L recunoaștem și să-L îmbrățișăm ca singurul nostru Mijlocitor, după cum s-a spus mai înainte. Se cuvenea, mai departe, ca Mesia și Răscumpărătorul să fie Dumnezeu adevărat și om adevărat, Rom. 8.15. Gal. 4.6. Fapt. 17.26. Evr. 2.11, 12. 1 Pet. 3 18. Is. 53.8. Fapt. 2.4. 1 Ioan 1 2. pentru că urma să sufere pedeapsa cuvenită pentru fărădelegile noastre și să Se înfățișeze înaintea judecății Tatălui Său, ca în persoana noastră, spre a suferi pentru fărădelegea și neascultarea noastră și spre a-l birui prin moarte pe cel ce era autorul morții. Dar pentru că numai Dumnezeirea nu putea suferi moartea, nici numai omenitatea nu o putea birui, El le-a unit pe amândouă într-o singură persoană, Fapt. 20 28. 1 Tim. 3.16. Ioan 3.16. pentru ca slăbiciunea celei dintâi să sufere și să fie supusă morții (pe care noi o meritasem), iar puterea infinită și nebiruită a celeilalte, adică a Dumnezeirii, să triumfe și să ne câștige viață, libertate și biruință veșnică; și așa mărturisim și credem fără nicio îndoială.