XXI - Despre sacramente

DUPĂ cum părinții de sub Lege, Gen. 17.10. Ex. 12.32. Gen. 17.4. Num. 9.13. pe lângă adevărul jertfelor, aveau două sacramente principale, anume circumcizia și Paștele, iar cei care le nesocoteau și le disprețuiau nu erau socotiți poporul lui Dumnezeu, tot așa recunoaștem și mărturisim că noi, acum, în vremea Evangheliei, avem numai două sacramente principale, instituite de Domnul Isus și poruncite a fi folosite de toți cei care vor să fie socotiți mădulare ale trupului Său, anume Mat. 28.19. Marc. 16.17. Mat. 26.26. Marc. 14.22. Luca 22.19. 1 Cor. 11.24. și 10.16. Botezul și Cina sau Masa Domnului Isus, numită comuniunea trupului și sângelui Său. Și aceste sacramente (atât ale Vechiului, cât și ale Noului Testament) au fost instituite de Dumnezeu nu numai ca să facă o deosebire văzută între poporul Său și cei care erau în afara legământului Său, ci și ca să exercite credința copiilor Săi și, prin împărtășirea de aceleași sacramente, să pecetluiască în inimile lor încredințarea făgăduinței Sale și a acelei preafericite împreunări, uniri și părtășii pe care aleșii o au cu Capul lor, Hristos Isus. Și astfel osândim cu totul deșertăciunea celor care afirmă că sacramentele nu sunt nimic altceva decât semne goale și deșarte. Rom. 6.3, 4, 5. Gal. 3.27. Nu, credem cu tărie că prin Botez suntem altoiți în Isus Hristos, ca să fim făcuți părtași ai dreptății Sale, prin care păcatele noastre sunt acoperite și iertate. Și, de asemenea, că în Cina folosită cum se cuvine, Hristos Isus este atât de unit cu noi, încât devine chiar hrana și mâncarea sufletelor noastre. Nu că ne-am închipui vreo transsubstanțiere a pâinii în trupul firesc al lui Hristos și a vinului în sângele Său firesc (cum au învățat în chip păgubitor și au crezut în chip vrednic de osândă papistașii), ci această unire și comuniune pe care o avem cu trupul și sângele lui Hristos Isus, în folosirea dreaptă a sacramentelor, este lucrată prin lucrarea Duhului Sfânt, care prin credința adevărată ne înalță mai presus de toate lucrurile care sunt văzute, Marc. 16.19. Luca 24.51. Fapt. 1.11. Fapt. 3.21. 1 Cor. 10 etc. trupești și pământești, și ne face să ne hrănim cu trupul și sângele lui Hristos Isus, care a fost o dată frânt și vărsat pentru noi, care acum este în cer și Se înfățișează pentru noi înaintea Tatălui Său. Și cu toate acestea, în ciuda marii depărtări de loc care este între trupul Său, acum proslăvit în cer, și noi, acum muritori pe acest pământ, totuși credem cu toată tăria că pâinea pe care o frângem este comuniunea trupului lui Hristos, iar paharul pe care îl binecuvântăm este comuniunea sângelui Său. Astfel încât mărturisim și credem fără îndoială că credincioșii, în folosirea dreaptă a Mesei Domnului, Ef. 5.30. Mat. 27.50. Marc. 15.31. Luca 23.46. Ioan 14.30. și 6.51, 53, 54, 55, 56, 57, 58. mănâncă astfel trupul și beau sângele Domnului Isus, încât El rămâne în ei, și ei în El; ba chiar că sunt făcuți astfel carne din carnea Lui și os din oasele Lui, încât, după cum Dumnezeirea veșnică a dat cărnii lui Hristos Isus (care, prin propria ei condiție și natură, era muritoare și stricăcioasă) viață și nemurire, tot așa carnea și sângele lui Hristos Isus, mâncate și băute de noi, ne dau aceleași prerogative; care, deși mărturisim că nu ne sunt date numai în acel moment, nici numai prin puterea și virtutea proprie a sacramentelor, totuși afirmăm că credinciosul, în folosirea dreaptă a Mesei Domnului, are o asemenea unire cu Hristos Isus pe care omul firesc nu o poate pricepe; ba mai mult, afirmăm că, deși credincioșii, împiedicați de nepăsare și de slăbiciunea omenească, nu au atâta folos cât ar voi chiar în clipa săvârșirii Cinei, totuși ea va aduce rod mai târziu, ca sămânța vie semănată în pământ bun; căci Duhul Sfânt, care nu poate fi niciodată despărțit de dreapta instituire a Domnului Isus, nu-i va lipsi pe credincioși de rodul acelei lucrări tainice; dar toate acestea, spunem, vin prin credința adevărată, care Îl apucă pe Hristos Isus, singurul care face ca sacramentele Sale să fie lucrătoare pentru noi; și de aceea, oricine ne defăimează, ca și cum am afirma sau am crede că sacramentele sunt doar semne goale și deșarte, ne face nedreptate și vorbește împotriva unui adevăr vădit. Dar aceasta trebuie să o mărturisim deschis și fără ocolișuri: că facem deosebire între Hristos Isus în substanța Sa veșnică și elementele din semnele sacramentale. 1 Cor. 11.28, 29. Astfel încât nici nu ne vom închina semnelor în locul celui însemnat prin ele, nici nu le disprețuim și nu le socotim nefolositoare și deșarte, ci le folosim cu toată evlavia, cercetându-ne pe noi înșine cu sârguință înainte de a face aceasta, pentru că suntem încredințați prin gura apostolului că aceia care mănâncă din această pâine și beau din acest pahar în chip nevrednic sunt vinovați față de trupul și sângele Domnului Isus.