XIV - Ce fapte sunt socotite bune înaintea lui Dumnezeu

NOI mărturisim și recunoaștem Ex. 20.3 etc. Deut. 4.7 etc. că Dumnezeu i-a dat omului Legea Sa sfântă, în care nu numai că sunt oprite toate acele fapte care nu plac și jignesc Maiestatea Sa dumnezeiască, ci sunt și poruncite toate acelea care Îi plac și pe care a făgăduit să le răsplătească. Și aceste fapte sunt de două feluri: unele se fac spre cinstea lui Dumnezeu, celelalte spre folosul aproapelui nostru; Luca 1.75. Mica 6.7. și amândouă au drept temei voia descoperită a lui Dumnezeu. A avea un singur Dumnezeu, a ne închina Lui și a-L cinsti, a-L chema în toate necazurile noastre, a respecta cu evlavie sfântul Său Nume, a asculta Cuvântul Său, a-l crede, a ne împărtăși de sfintele Sale sacramente, acestea sunt faptele primei table. Ef. 6.17. Ezec. 22.1 etc. 1 Cor. 6.19, 20 1 Tes. 4.4, 5, 6 Ier. 22.3 9 9 etc. A cinsti pe tată și pe mamă, pe prinți, pe cârmuitori și pe stăpânirile mai înalte, a-i iubi, a-i sprijini, ba chiar a asculta de poruncile lor (atunci când nu sunt potrivnice poruncii lui Dumnezeu), a scăpa viața celor nevinovați, a înfrâna tirania, a apăra pe cei asupriți, a ne păstra trupurile curate și sfinte, Is. 50.1 etc. 1 Tes. 4 6. Rom. 13.2. Ezec. 22.13. 1 Ioan 3 4. a trăi în cumpătare și înfrânare, a ne purta drept cu toți oamenii, și în cuvânt, și în faptă, și, în sfârșit, a înfrâna pofta de a face rău aproapelui nostru, acestea sunt faptele bune ale celei de-a doua table, care sunt cât se poate de plăcute și bine primite de Dumnezeu, fiindcă aceste fapte sunt poruncite de El Însuși. Contrarul lor este păcatul cel mai urâcios, care întotdeauna Îi displace și Îl mânie; precum: a nu-L chema numai pe El când avem nevoie, a nu asculta Cuvântul Său cu evlavie, a-l disprețui și a-l nesocoti, a avea idoli sau a ne închina lor, a întreține și a apăra idolatria, a socoti ușuratic Numele vrednic de cinste al lui Dumnezeu, a pângări, a folosi rău sau a disprețui sacramentele lui Hristos Isus, Rom. 14.23. a nu asculta sau a ne împotrivi oricăror pe care Dumnezeu i-a pus în autoritate (câtă vreme nu trec peste hotarele slujbei lor), a ucide sau a fi de acord cu aceasta, Evr. 11.6. a purta ură sau a îngădui să fie vărsat sânge nevinovat, 1 Sam. 15.22. dacă putem să-l împiedicăm; și, în sfârșit, călcarea oricărei alte porunci din prima sau din a doua tablă o mărturisim și o afirmăm a fi păcat, 1 Cor. 10.31. prin care se aprinde mânia fierbinte a lui Dumnezeu împotriva lumii mândre și nerecunoscătoare. 1 Ioan 3.4. Astfel încât afirmăm că fapte bune sunt numai acelea care se fac în credință și la porunca lui Dumnezeu, care în Legea Sa a arătat care sunt lucrurile care Îi plac; Is. 29.19. iar fapte rele afirmăm că sunt nu numai acelea care se fac în mod vădit împotriva poruncii lui Dumnezeu, Mat. 15.9. ci și acelea care, în lucrurile religiei și ale închinării la Dumnezeu, nu au alt temei decât născocirea și părerea omului, Marc. 7.7. pe care Dumnezeu le-a lepădat întotdeauna de la început, după cum suntem învățați prin proorocul Isaia și prin Învățătorul nostru Hristos Isus, în aceste cuvinte: În zadar Mi se închină, dând învățături care sunt porunci ale oamenilor.