XVIII - Despre semnele prin care adevărata Biserică se deosebește de cea falsă și cine va fi judecătorul doctrinei

Pentru că Satana s-a străduit de la început să-și împodobească sinagoga molipsitoare cu titlul de Biserică a lui Dumnezeu Gen. 4.8. Gen. 21.9. Gen. 27.41. Mat. 23.34. Ioan 15.18, 19. și a aprins inimile ucigașilor cruzi să prigonească, să tulbure și să necăjească adevărata Biserică și pe mădularele ei, așa cum a făcut Cain cu Abel, Ismael cu Isaac, Esau cu Iacov, și toată preoțimea iudeilor cu Isus Hristos Însuși Ioan 11 35. Ioan 15.20, 24. și cu apostolii Săi după El, este un lucru cât se poate de necesar ca adevărata Biserică să fie deosebită de sinagoga spurcată prin semne limpezi și desăvârșite, Fapt. 4.1 etc. Fapt. 5.17 etc. Gen. 4 1. Ps. 48.1, 2. ca nu cumva, fiind înșelați, să primim și să îmbrățișăm, spre propria noastră osândă, pe una în locul celeilalte. Semnele, însemnele și dovezile sigure prin care Mireasa neprihănită a lui Hristos Isus este cunoscută și deosebită de desfrânata îngrozitoare, biserica cea vicleană, Mat. 5.35. Ioan 12.42. Ef. 2.20. Fapt. 2.42. afirmăm că nu sunt nici vechimea, nici titlul uzurpat, nici succesiunea în linie dreaptă, nici locul rânduit, nici mulțimea oamenilor care aprobă vreo rătăcire. Căci Cain, ca vârstă și titlu, a fost pus înaintea lui Abel și a lui Set; Ierusalimul avea întâietate față de toate locurile de pe pământ, Ioan 10, 27. unde erau și preoții coborâtori în linie dreaptă din Aaron, și o mulțime mai mare îi urma pe cărturari, Ioan 18.37. pe farisei și pe preoți decât cei care credeau fără fățărnicie în Hristos Isus și Îl aprobau pe El și învățătura Lui; 1 Cor. 1 13. și totuși (după cum presupunem) niciun om cu judecată sănătoasă nu va admite că vreunul dintre cei pomeniți mai sus era Biserica lui Dumnezeu. Semnele adevăratei Biserici a lui Dumnezeu credem, mărturisim și declarăm, așadar, că sunt: mai întâi, predicarea adevărată a Cuvântului lui Dumnezeu, 1 Cor. 11.20, 23. în care Dumnezeu S-a descoperit nouă, după cum arată scrierile proorocilor și ale apostolilor. Mat. 28 19 20 Marc. 16.15. Rom. 4 11. Mat. 18 20. 1 Cor. 1.2. 2 Cor. 1.1. Gal. 1 2. Ef. 1 1. Fapt. 16.9, 10.18. În al doilea rând, dreapta administrare a sacramentelor lui Hristos Isus, care trebuie să fie alăturate Cuvântului și făgăduinței lui Dumnezeu, ca să le pecetluiască și să le întărească în inimile noastre. În sfârșit, disciplina bisericească exercitată cu dreptate, după cum prescrie Cuvântul lui Dumnezeu, prin care viciul este înfrânat și virtutea hrănită. Oriunde, așadar, se văd aceste semne de mai sus și dăinuie o vreme oarecare (fie numărul oricât de mic, peste doi sau trei), acolo, fără nicio îndoială, este adevărata Biserică a lui Hristos, care, potrivit făgăduinței Sale, este în mijlocul lor; 1 Cor. 1 etc. Fapt. 20.17 etc. Ioan 20.31. 2 Tim. 3 16 17 2 Pet. 1 20, 21. nu acea Biserică universală (despre care am vorbit mai înainte), ci una particulară, cum era în Corint, Galatia, Efes și alte locuri în care slujba a fost sădită de Pavel și care au fost numite chiar de el Bisericile lui Dumnezeu; și asemenea Biserici mărturisim că avem noi, locuitorii Regatului Scoției, mărturisitori ai lui Hristos Isus, în orașele, târgurile și locurile noastre reformate. Căci învățătura predată în Bisericile noastre este cuprinsă în Cuvântul scris al lui Dumnezeu, anume în cărțile Noului și Vechiului Testament; în acele cărți, vrem să spunem, care din vechime au fost socotite canonice, în care afirmăm că toate lucrurile care trebuie crezute pentru mântuirea neamului omenesc sunt exprimate îndeajuns. Ioan 5 29. Tâlcuirea lor, mărturisim, nu ține de nicio persoană particulară sau publică, nici de vreo Biserică, pentru vreo întâietate sau prerogativă personală sau locală pe care una ar avea-o față de alta, ci ține de Duhul lui Dumnezeu, Ef. 4 4 prin care a fost scrisă și Scriptura. Când se iscă, așadar, vreo neînțelegere privind dreapta înțelegere a vreunui loc sau a vreunei propoziții din Scriptură, sau privind îndreptarea vreunui abuz în Biserica lui Dumnezeu, nu trebuie să ne uităm atât la ce au spus și au făcut oamenii dinaintea noastră, cât la ceea ce Duhul Sfânt spune în chip unitar în tot trupul Scripturilor și la ceea ce Hristos Isus Însuși a făcut și a poruncit să se facă. Căci acesta este un lucru recunoscut de toți: că Duhul lui Dumnezeu, care este Duhul unității, nu Se contrazice în nimic pe Sine Însuși. Dacă, așadar, tâlcuirea, hotărârea sau sentința vreunui doctor, a vreunei Biserici sau a vreunui conciliu se împotrivește Cuvântului lămurit al lui Dumnezeu, scris în vreun alt loc al Scripturii, este un lucru cât se poate de sigur că acolo nu este adevărata înțelegere și intenție a Duhului Sfânt, chiar dacă concilii, regate și neamuri le-ar fi aprobat și primit. Căci nu îndrăznim să primim și să admitem nicio tâlcuire care se împotrivește vreunui punct principal al credinței noastre sau vreunui alt text lămurit al Scripturii ori regulii dragostei.