XXV - Darurile date în dar Bisericii
XXV - Darurile date în dar Bisericii
Mărturisirea Scoțiană din 1560 (Scots Confession), textul complet: mărturisirea de credință a Bisericii Scoției până la Mărturisirea de la Westminster, cu PDF gratuit
Deși Cuvântul lui Dumnezeu propovăduit cu adevărat, sacramentele administrate cum se cuvine și disciplina exercitată potrivit Cuvântului lui Dumnezeu sunt semnele sigure și infailibile ale adevăratei Biserici, Mat. 13.24, 25, 26 etc. totuși nu vrem să spunem prin aceasta că fiecare persoană în parte, alăturată unei asemenea adunări, este un mădular ales al lui Hristos Isus; căci recunoaștem și mărturisim că neghina, zâzania și pleava pot fi semănate, pot crește din belșug și pot sta în mijlocul grâului, Mat. 13 20, 21 adică cei lepădați pot fi alăturați în părtășia aleșilor și pot folosi în chip exterior, împreună cu ei, binefacerile Cuvântului și ale sacramentelor. Rom. 10.9, 13. Dar aceștia, fiind doar mărturisitori vremelnici cu gura, dar nu cu inima, cad înapoi și nu rămân până la sfârșit. Și de aceea nu au niciun rod din moartea, învierea și înălțarea lui Hristos. Dar cei care cred cu inimă nefățarnică și Îl mărturisesc cu îndrăzneală cu gura pe Domnul Isus (după cum am spus mai înainte) vor primi cu toată siguranța aceste daruri, Rom. 7 etc. 2 Cor. 5.21. mai întâi, în această viață, iertarea păcatelor, și aceasta numai prin credința în sângele lui Hristos, astfel încât, deși păcatul rămâne și stăruie necontenit în aceste trupuri muritoare, Ioan 5.28, 29. Apoc. 20.13. Iov 19.25, 26, 27. totuși nu ne este socotit, ci este iertat și acoperit cu dreptatea lui Hristos. În al doilea rând, la judecata de obște, fiecărui bărbat și fiecărei femei i se va da învierea cărnii. Căci marea își va da morții ei, pământul pe cei închiși în el; ba, Cel Veșnic, Dumnezeul nostru, Își va întinde mâna peste țărână, Mat. 25 31. Apoc. 14.10. și morții vor învia nestricăcioși, și aceasta în substanța aceleiași cărni pe care o poartă acum fiecare om, ca să primească, după faptele lor, slavă sau pedeapsă; căci cei care acum își găsesc plăcerea în deșertăciune, Rom. 2.7, 8, 9, 10. cruzime, necurăție, superstiție sau idolatrie vor fi osândiți la focul care nu se stinge, Filip. 3 21. 1 Cor. 15.28. în care vor fi chinuiți pe vecie, atât în trupul lor, cât și în sufletele lor, pe care acum le dau să slujească diavolului în toată urâciunea. Dar cei care stăruie în facerea binelui până la sfârșit, mărturisind cu îndrăzneală pe Domnul Isus, credem cu statornicie că vor primi slavă, cinste și nemurire, ca să domnească pe vecie în viața veșnică împreună cu Hristos Isus, cu al cărui trup proslăvit vor fi făcuți asemenea toți aleșii Săi, când Se va arăta din nou la judecată și va da Împărăția lui Dumnezeu, Tatăl Său, care atunci va fi și va rămâne pe vecie totul în toate, Dumnezeu binecuvântat în veci; Căruia, împreună cu Fiul și cu Duhul Sfânt, să-I fie toată cinstea și slava, acum și în veci. Amin.
Scoală-Te, Doamne, și să fie dați de rușine vrăjmașii Tăi; să fugă dinaintea Ta cei ce urăsc Numele Tău cel sfânt. Dă robilor Tăi putere să vestească Cuvântul Tău cu îndrăzneală și fă ca toate neamurile să ajungă la adevărata cunoaștere a Ta.