Articolul 6. Despre suficiența Sfintelor Scripturi pentru mântuire

Biserica Angliei (ed. din 1638)

Sfânta Scriptură cuprinde toate lucrurile necesare pentru mântuire; astfel încât orice nu se citește în ea și nici nu se poate dovedi prin ea nu trebuie cerut de la nimeni să fie crezut ca articol al credinței sau să fie socotit trebuincios sau necesar pentru mântuire. Sub numele Sfintei Scripturi înțelegem cărțile canonice ale Vechiului și Noului Testament despre a căror autoritate nu a existat niciodată vreo îndoială în Biserică.

Despre numele și numărul cărților canonice.

Geneza.
Exodul.
Leviticul.
Numeri.
Deuteronomul.
Iosua.
Judecătorii.
Rut.
Cartea întâi a lui Samuel.
Cartea a doua a lui Samuel.
Cartea întâi a Împăraților.
Cartea a doua a Împăraților.
Cartea întâi a Cronicilor.
Cartea a doua a Cronicilor.
Cartea întâi a lui Ezdra.
Cartea a doua a lui Ezdra.
Cartea Esterei.
Cartea lui Iov.
Psalmii.
Proverbele.
Eclesiastul, sau Predicatorul.
Cântarea Cântărilor, sau cântările lui Solomon.
Cei patru profeți mari.
Cei doisprezece profeți mici.

Iar celelalte cărți (cum zice Ieronim) Biserica le citește ca pildă de viață și învățătură a moravurilor, dar nu le folosește ca să întemeieze vreo doctrină. Acestea sunt următoarele:

Cartea a treia a lui Ezdra.
Cartea a patra a lui Ezdra.
Cartea lui Tobit.
Cartea Iuditei.
Restul Cărții Esterei.
Cartea Înțelepciunii.
Isus, fiul lui Sirah.
Profetul Baruh.
Cântarea celor trei tineri.
Istoria Susanei.
Despre Bel și balaur.
Rugăciunea lui Manase.
Cartea întâi a Macabeilor.
Cartea a doua a Macabeilor.

Toate cărțile Noului Testament, așa cum sunt primite de obicei, le primim și le socotim canonice.