VIII - Despre diaconi și slujba lor, ultima funcție obișnuită în Biserică

CUVÂNTUL Διάκονος este luat uneori în sens larg, cuprinzând pe toți cei care poartă o slujbă în slujirea și în funcția spirituală din Biserică.

Dar acum, după cum vorbim noi, el este luat numai pentru aceia cărora le revine strângerea și împărțirea milosteniilor credincioșilor și a bunurilor bisericești.

Slujba diaconilor, luată astfel, este o funcție bisericească obișnuită și perpetuă în Biserica lui Hristos.

Ce însușiri și datorii trebuie să aibă cel care este chemat la această funcție, lăsăm aceasta pe seama Scripturilor, care sunt limpezi.

Diaconul trebuie să fie chemat și ales ca și ceilalți slujbași spirituali, despre a căror alegere s-a vorbit mai înainte.

Slujba și puterea lor sunt să primească și să împartă toate bunurile bisericești celor cărora le sunt rânduite.

Aceasta trebuie s-o facă potrivit judecății și rânduielii prezbiteriilor sau consistoriilor (din care diaconii nu fac parte), ca patrimoniul Bisericii și al săracilor să nu fie întors în folosul unor persoane particulare, nici împărțit pe nedrept.