IV - Despre purtătorii de slujbe în particular, și mai întâi despre păstori sau slujitori

Păstorii, episcopii sau slujitorii sunt aceia care sunt rânduiți pentru congregații particulare, pe care le cârmuiesc prin Cuvântul lui Dumnezeu și asupra cărora veghează. În această privință, uneori sunt numiți păstori, pentru că își hrănesc congregația; uneori Episcopi, sau episcopi, pentru că veghează asupra turmei lor; uneori slujitori, din pricina slujirii și slujbei lor; și uneori de asemenea prezbiteri sau bătrâni, pentru seriozitatea purtării pe care trebuie s-o aibă în îngrijirea guvernării spirituale, care trebuie să le fie cât se poate de scumpă.

Cei care sunt chemați la slujire, sau care se oferă pentru ea, nu trebuie să fie aleși fără să li se încredințeze o anumită turmă.

Nimeni nu trebuie să se vâre singur sau să uzurpe această slujbă fără chemare legitimă.

Cei care au fost o dată chemați de Dumnezeu și aleși în chip cuvenit de oameni, după ce au primit o dată sarcina slujirii, nu-și pot părăsi funcțiile.

Dezertorii trebuie să fie mustrați și, în caz de încăpățânare, în cele din urmă excomunicați.

Niciun păstor nu-și poate părăsi turma fără învoirea adunării provinciale sau naționale; iar dacă face aceasta, după ce n-a ascultat de mustrări, să cadă asupra lui cenzurile Bisericii.

Păstorilor le revine învățarea Cuvântului lui Dumnezeu, la timp și nelatimp, în public și în particular, trudind totdeauna să zidească și să-și împlinească datoria de conștiință, după cum îi prescrie Cuvântul lui Dumnezeu.

Numai păstorilor le revine administrarea sacramentelor, la fel ca administrarea Cuvântului; căci amândouă sunt rânduite de Dumnezeu ca mijloace de a ne învăța, unul prin ureche, iar celălalt prin ochi și prin celelalte simțuri, pentru ca prin amândouă cunoștința să fie transmisă minții.

Din același motiv, păstorului îi revine să se roage pentru popor, și anume pentru turma încredințată sarcinii sale, și să-l binecuvânteze în Numele Domnului, care nu va îngădui ca binecuvântările slujitorilor Săi credincioși să fie zadarnice.

El trebuie de asemenea să vegheze asupra purtării turmei sale, ca să le poată aplica cu atât mai bine învățătura, mustrându-i pe cei destrăbălați și îndemnându-i pe cei evlavioși să rămână în frica Domnului.

Slujitorului îi revine, după o procedură legitimă a consistoriului, să rostească sentința de legare și dezlegare asupra oricărei persoane, potrivit puterii cheilor date Bisericii.

Tot lui îi revine, după o procedură legitimă a consistoriului în această chestiune, să oficieze căsătoria între cei care urmează să fie uniți în ea și să rostească binecuvântarea Domnului asupra celor care intră în această legătură sfântă în frica lui Dumnezeu.

Și, în general, toate anunțurile publice care trebuie făcute în Biserică, înaintea congregației, privitoare la treburile bisericești care țin de slujba unui slujitor; căci el este ca un sol și un vestitor între Dumnezeu și popor în toate aceste treburi.