II - Despre rânduiala Bisericii și despre persoanele și purtătorii de slujbe cărora le este încredințată administrarea ei

DUPĂ cum în rânduiala civilă întregul stat constă din cei care sunt guvernatori sau magistrați și din cei care sunt guvernați sau supuși, tot astfel în rânduiala Bisericii unii sunt rânduiți să fie cârmuitori, iar celelalte mădulare ale ei să fie cârmuite și să asculte, potrivit Cuvântului lui Dumnezeu și insuflării Duhului Său, totdeauna sub un singur Cap și Guvernator suprem, Isus Hristos.

Apoi, întreaga rânduială a Bisericii constă din trei lucruri: din doctrină, disciplină și distribuire. Doctrinei îi este alăturată administrarea sacramentelor; și potrivit părților acestei împărțiri se ridică un fel de slujbași întreiți în Biserică, și anume slujitori predicatori, bătrâni guvernatori și diaconi distribuitori. Și toți aceștia pot fi numiți cu un nume general: slujitori ai Bisericii. Căci, deși Biserica lui Dumnezeu este cârmuită și guvernată de Isus Hristos, care este singurul ei Împărat, Mare Preot și Cap, totuși El Se folosește de slujirea oamenilor, ca de mijlocul cel mai necesar pentru acest scop.

Căci astfel a ridicat El din vreme în vreme, înainte de Lege, sub Lege și în vremea Evangheliei, spre marea noastră mângâiere, oameni înzestrați cu darurile Duhului pentru guvernarea spirituală a Bisericii Sale, exercitându-Și prin ei propria Sa putere, prin Duhul și Cuvântul Său, spre zidirea ei.

Și, ca să înlăture orice prilej de tiranie, El vrea ca ei să cârmuiască prin consimțământul reciproc al fraților și cu egalitate de putere, fiecare potrivit funcției sale.

În Noul Testament și în vremea Evangheliei, El S-a folosit de slujirea apostolilor, profeților, evangheliștilor, păstorilor și doctorilor în administrarea Cuvântului; de slujba bătrânilor pentru buna rânduială și administrarea disciplinei; de slujba diaconilor pentru a avea grija bunurilor bisericești.

Unele dintre aceste funcții bisericești sunt obișnuite, iar altele extraordinare sau vremelnice. Sunt trei funcții extraordinare: slujba de apostol, de evanghelist și de profet, care nu sunt perpetue și acum au încetat în Biserica lui Dumnezeu, afară de cazul când I-a plăcut lui Dumnezeu, în mod extraordinar, să ridice din nou pentru o vreme pe vreunii dintre ei.

Sunt patru funcții sau slujbe obișnuite în Biserica lui Dumnezeu: slujba de păstor, slujitor sau episcop; de doctor; de prezbiter sau bătrân; și de diacon.

Aceste slujbe sunt obișnuite și trebuie să dăinuiască pentru totdeauna în Biserică, fiind necesare pentru guvernarea și rânduiala ei; și nicio altă slujbă în afară de acestea nu trebuie primită sau îngăduită în Biserica lui Dumnezeu, întemeiată potrivit Cuvântului Său.

De aceea toate titlurile ambițioase născocite în împărăția lui Antihrist și în ierarhia lui uzurpată, care nu sunt de unul dintre aceste patru feluri, împreună cu slujbele care depind de ele, trebuie, într-un cuvânt, lepădate.