VI - Despre bătrâni și slujba lor

CUVÂNTUL „bătrân” din Scriptură este uneori un nume de vârstă, alteori de slujbă. Când este numele unei slujbe, uneori este luat în sens larg, cuprinzând atât pe păstori și pe doctori, cât și pe cei care sunt numiți seniori sau bătrâni.

În această împărțire a noastră, îi numim bătrâni pe aceia pe care apostolii îi numesc președinți sau guvernatori. Slujba lor, după cum este obișnuită, tot astfel este perpetuă și totdeauna necesară în Biserica lui Dumnezeu. Slujba de bătrân este o funcție spirituală, ca și slujirea.

Bătrânii, o dată chemați în mod legitim la această slujbă și având de la Dumnezeu daruri potrivite pentru a o exercita, nu o mai pot părăsi. Totuși, în anumite congregații poate fi ales un număr atât de mare de bătrâni încât o parte dintre ei să le poată lua locul celorlalți pentru o perioadă rezonabilă, cum era la leviți sub Lege în slujirea Templului.

Numărul bătrânilor din fiecare congregație nu poate fi bine mărginit, ci trebuie să fie potrivit cu întinderea și nevoia poporului.

Nu este necesar ca toți bătrânii să fie și învățători ai Cuvântului, deși cei mai de seamă trebuie să fie astfel, și aceștia sunt vrednici de îndoită cinste.

Ce fel de persoane trebuie să fie ei, lăsăm aceasta pe seama Cuvântului expres, și anume a canoanelor scrise de apostolul Pavel.

Slujba lor este, atât în mod separat, cât și în mod unit, să vegheze cu sârguință asupra turmei încredințate sarcinii lor, atât în public, cât și în particular, ca să nu intre în ea nicio stricăciune a religiei sau a moravurilor.

După cum păstorii și doctorii trebuie să fie sârguincioși în a învăța și a semăna sămânța Cuvântului, tot astfel bătrânii trebuie să fie grijulii în a căuta rodul ei în popor.

Lor le revine să-l ajute pe păstor la cercetarea celor care vin la Masa Domnului; de asemenea, la cercetarea bolnavilor.

Ei trebuie să facă să fie puse în lucrare cu grijă hotărârile adunărilor, atât cele particulare, cât și cele generale.

Ei trebuie să fie sârguincioși în a-i mustra pe toți oamenii cu privire la datoria lor, potrivit regulii Evangheliei.

Lucrurile pe care nu le pot îndrepta prin mustrări particulare trebuie să le aducă înaintea consistoriului.

Slujba lor principală este să țină adunări împreună cu păstorii și doctorii, care sunt și ei din numărul lor, pentru statornicirea bunei rânduieli și punerea în lucrare a disciplinei, adunări cărora le sunt supuse toate persoanele care locuiesc în hotarele lor.