Despre perseverența sfinților

Cei pe care Dumnezeu i-a acceptat în Preaiubitul Său, pe care i-a chemat eficace și i-a sfințit prin Duhul Lui, nu pot cădea din starea de har nici complet ș nici pentru totdeauna, ci vor persevera negreșit în acest har și vor fi mântuiți pe vecie.334

Această perseverare a credincioșilor nu depinde de liberul lor arbitru, ci de faptul că alegerea lor de către Dumnezeu este hotărâtă și nu se poate schimba, și ea provine din dragostea liberă/necondiționată și neschimbată a lui Dumnezeu Tatăl,335 din eficacitatea meritelor și din mijlocirea Domnului Isus Hristos,336 din rămânerea Duhului și a seminței lui Dumnezeu în ei,337 și din natura legământului harului.338 Din toate acestea reiese și siguranța și statornicia perseverenței credincioșilor în har.339

Cu toate acestea, este posibil ca, prin ispitele Satanei și ale lumii, prin puterea corupției care rămâne în ei și prin neglijarea mijloacelor prin care sunt păstrați, să cadă în păcate mari340 și, pentru o vreme, să continue în ele,341 stârnind prin aceasta dizgrația lui Dumnezeu342 și întristarea Duhului Său cel Sfânt,343 ajungând să fie lipsiți într-o anumită măsură de harurile și mângâierile care le aparțin,344 pot avea inimile împietrite345 și conștiințele rănite.346 Ei îi pot răni sau ofensa pe alții,347 și aduc astfel asupra lor o judecată temporară.348