Despre jurăminte și voturi legale

Un jurământ legitim face parte din închinarea religioasă,445 prin care, cu o ocazie justificată, persoana care jură solemn Îl cheamă pe Dumnezeu să fie martor celor afirmate sau promise, și să o judece potrivit adevărului sau falsității celor jurate.446

Oamenii ar trebui să jure numai pe Numele lui Dumnezeu și, în jurământ, Numele Lui trebuie folosit cu cea mai înaltă reverență și teamă sfântă.447 De aceea, a jura cu zădărnicie sau în grabă pe Numele acesta glorios și înfricoșat, sau a jura pe orice alt lucru, este păcat și trebuie urât.448 Cu toate acestea, precum în întrebări importante, un jurământ are mandatul Cuvântului lui Dumnezeu, atât în Noul Testament cât și în cel Vechi,449 în același mod, un jurământ legitim, impus de o autoritate legitimă, trebuie făcut.450

Oricine face un jurământ ar trebui să ia în considerare însemnătatea acestui act atât de solemn, și să nu jure decât ceea ce este convins că este pe deplin adevărat.451 Niciun om nu se poate lega la nimic prin jurământ decât la ceea ce este bun și drept, la ceea ce crede el că așa este, și la ceea ce poate și a hotărât să facă.452 Totuși, este păcat să fie refuzat un jurământ cu privire la orice lucru bun și drept, fiind impus de o autoritate legitimă.453

Un jurământ trebuie făcut în vederea sensului simplu și obișnuit al cuvintelor, fără echivoc în vorbire sau rezerve mentale.454 El nu poate obliga la păcat, dar în tot ceea ce nu este păcătos, fiind făcut, obligă la ținerea lui, chiar dacă este în pierderea celui ce l-a făcut.455 El nu trebuie încălcat chiar dacă a fost făcut către eretici sau păgâni.456

O promisiune jurată este de aceeași natură cu un jurământ și ar trebui făcută cu aceeași grijă religioasă și împlinită cu aceeași credincioșie.457

Promisiunea jurată nu trebuie făcută față de o creatură, ci numai față de Dumnezeu458 și, ca să fie acceptată, trebuie făcută voluntar, izvorâtă din credință și conștiința datoriei, mulțumind pentru îndurarea primită, sau pentru obținerea celor pe care ni le dorim, care ne leagă și mai tare de îndatoririle necesare sau de alte lucruri, atât timp cât acestea ne conduc la ținerea acestora.459

Nimeni nu trebuie să promită cu jurământ că va face ceva interzis de Cuvântul lui Dumnezeu sau ceva care să împiedice vreo datorie poruncită în el, ori care nu stă în puterea lui, sau ceva pentru a cărui îndeplinire nu are promisiunea sau înzestrarea de la Dumnezeu.460 În privința aceasta, jurămintele papistașe monastice pentru păstrarea unei vieți de celibatar, pentru sărăcia pretinsă și obediența riguroasă, toate acestea sunt departe de a fi grade ale apropierii de perfecțiune, ci mai degrabă ele sunt curse superstițioase și păcătoase în care niciun creștin nu ar trebui să se lase atras.461