Despre legământul lui Dumnezeu cu omul

Distanța dintre Dumnezeu și creatura Lui (omul) este așa de mare încât, deși fiind ființe raționale, oamenii sunt datori să asculte de El ca de Creatorul lor, totuși aceștia n-ar putea niciodată beneficia de El ca binecuvântarea și răsplata lor, decât printr-un act voluntar de smerire din partea lui Dumnezeu, pe care El a găsit plăcut să îl exprime sub forma unui legământ.145

Primul legământ făcut cu omul a fost un legământ al faptelor,146 prin care lui Adam i se promitea viața și, prin el, urmașilor lui,147 cu condiția ascultării perfecte și personale.148

După ce omul, prin căderea lui, s-a făcut incapabil de a obține viața pe baza acelui legământ, a fost plăcut Domnului să facă un al doilea legământ,149 numit de obicei legământul harului. Prin acesta, El le oferă liber păcătoșilor viața veșnică și mântuirea prin Isus Hristos, cerând de la ei credință în El, ca să fie mântuiți,150 și făgăduind să le dea tuturor acelora rânduiți pentru viața veșnică Duhul Său cel Sfânt, care să-i facă să dorească și să fie capabili să creadă.151

Acest legământ al harului este prezentat frecvent în Scriptură prin numele unui testament, referindu-se la moartea lui Isus Hristos, Autorul testamentului, și la moștenirea veșnică, împreună cu toate lucrurile care țin de ea și care sunt cuprinse în ea.152

Legământul acesta a fost administrat diferit pe vremea Legii față de vremea Evangheliei.153 În perioada Legii, el a fost administrat prin făgăduințe, profeții, jertfe, circumcizie, mielul pascal, și alte simboluri și rânduieli date poporului evreu, toate arătând înainte spre Hristosul care urma să vină.154 Ele erau, pentru acea vreme, suficiente și eficace, prin lucrarea Duhului, ca să îi instruiască și să îi zidească pe cei aleși în credința în Mesia cel făgăduit,155 prin care aveau iertarea deplină a păcatelor și mântuire veșnică. Acesta este denumit Vechiul Testament.156

În perioada Evangheliei, când Hristos, Substanța [legământului],157 a fost arătat, rânduielile prin care a fost administrat acest legământ sunt predicarea Cuvântului și administrarea sacramentelor Botezului și Cinei Domnului,158 care, deși mai puține ca număr și administrate cu mai multă simplitate și cu mai puțină strălucire exterioară, totuși, în ele, se prezintă într-o deplinătate, dovadă și eficacitate spirituală mai mari,159 pentru toate popoarele, atât Evrei cât și Neamuri.160 Acesta este denumit Noul Testament.161 De aceea, nu există două legăminte ale harului, diferite în substanță, ci unul și același, sub diferite dispensații.162