Despre sinoade și concilii

Pentru o mai bună guvernare și o mai mare edificare a bisericii, trebuie să existe adunări care în mod obișnuit sunt numite sinoade sau concilii.565

Întrucât autoritățile civile pot solicita în mod legitim organizarea unei întâlniri sinodale a slujitorilor Bisericii alături de alte persoane potrivite, pentru consultare și sfătuire în întrebări religioase.566 În situația în care acestea sunt în mod deschis vrăjmași ai Bisericii, slujitorii lui Hristos pot alege ei înșiși să se întâlnească între ei, sau alături de alte persoane potrivite, delegate de bisericile lor locale.567

Ține de sinoade și concilii să determine, ca slujitori, controversele legate de credință și cazurile ce țin de conștiință, să stabilească reguli și instrucțiuni pentru o mai bună organizare a închinării publice înaintea lui Dumnezeu și privitor la conducerea Bisericii Sale, să primească plângeri în cazuri de proastă administrare, și să determine cu autoritate cele de mai sus. Aceste hotărâri și decizii, dacă sunt în armonie cu Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie primite cu reverență și supunere, nu numai datorită acordului lor cu Cuvântul, ci și datorită autorității prin care au fost stabilite, ca fiind porunci de la Dumnezeu, hotărâte prin Cuvântul Lui.568

Toate sinoadele și conciliile din vremea apostolilor încoace, fie generale, fie particulare, pot comite și greșeli, și multe au greșit. De aceea, ele nu trebuie să devină o regulă a credinței și practicii, ci trebuie folosite ca un ajutor pentru amândouă.569

Sinoadele și conciliile nu trebuie să se ocupe decât de problemele bisericești. Astfel, ele nu trebuie să se amestece în chestiuni civile care privesc statul, decât sub formă de petiție cu smerenie, în cazuri extraordinare, sau sub formă de sfat, pentru liniștirea conștiinței, dacă li se cere aceasta de către autoritățile civile.570