Despre Cina Domnului

Domnul nostru Isus, în noaptea în care a fost vândut, a instituit sacramentul trupului și sângelui Său, numit Cina Domnului, și l-a rânduit ca să fie ținut în Biserica Lui până la sfârșitul lumii, pentru o aducere aminte continuă a jertfirii Sale în moartea Sa, pentru pecetluirea tuturor beneficiilor acestei jertfe pentru adevărații credincioși, pentru hrănirea lor spirituală și creșterea în El, pentru implicarea lor în toate îndatoririle pe care le au față de El, și pentru a fi o legătură și o garanție a comuniunii lor cu El și unul cu altul, ca membri ai trupului Său tainic.544

Prin acest sacrament, Hristos nu este oferit Tatălui Său și nici nu se face vreo jertfă reală pentru iertarea păcatelor celor vii sau ale celor morți,545 ci este vorba doar de o comemorare a Celui ce S-a adus jertfă de bunăvoie pe cruce, odată pentru totdeauna, reprezentând o ofrandă spirituală a tuturor laudelor noastre către Dumnezeu, pentru aceleași lucruri.546 Astfel, sacrificiul papistaș făcut prin Masă (după cum numesc ei Cina) este cea mai mare jignire adusă la adresa jertfei lui Hristos, care este singura jertfă de propițiere pentru toate păcatele aleșilor Lui.547

În acest sacrament, Domnul Isus le-a rânduit slujitorilor să declare Cuvântul Său de instituire oamenilor, să se roage și să binecuvânteze pâinea și vinul, și astfel să le pună deoparte de la utilizarea obișnuită spre una sfântă, să ia și să frângă pâinea, să ia paharul și (ei administrându-și și sie înseși) să le dea pe amândouă participanților la Cină,548 dar nimănui care nu este prezent atunci în adunare.549

Mesele particulare sau primirea acestui sacrament de la un preot sau de la oricare altă persoană, în singurătate,550 ca și oprirea paharului de la oameni,551 închinarea înaintea elementelor, ridicarea lor în sus sau purtarea lor încolo și încoace spre a fi adorate, sau rezervarea lor pentru orice întrebuințare religioasă ulterioară, sunt toate contrare naturii acestui sacrament și instituirii făcute de Hristos.552

Elementele exterioare din acest sacrament, atunci când sunt puse deoparte într-un mod potrivit pentru întrebuințarea rânduită de Hristos, au o legătură atât de strânsă cu Cel răstignit, încât, cu adevărat, chiar dacă doar sacramental, sunt uneori numite cu numele lucrurilor pe care le reprezintă, cum ar fi, trupul și sângele lui Hristos.553 Totuși, în substanță și natură, ele rămân cu adevărat doar pâine și vin, așa cum au fost înainte.554

Doctrina cunoscută sub numele de transsubstanțiere, care susține că substanța pâinii și a vinului este schimbată în trupul și sângele lui Hristos, atunci când sunt consacrate de către un preot, sau prin orice alt mod, este contrară nu numai Scripturii, ci până și bunului simț și rațiunii. Ea distruge natura sacramentului și a fost și este cauza a numeroase superstiții și a grave idolatrii.555

Cei care îl primesc în mod vrednic, care se împărtășesc în exterior din elementele vizibile ale acestui sacrament,556 se împărtășesc și lăuntric prin credință, în mod real și adevărat, totuși nu carnal și corporal, ci spiritual. Procedând astfel, ei Îl primesc și se hrănesc în mod spiritual cu Hristosul crucificat și cu toate beneficiile morții Lui. Astfel, trupul și sângele lui Hristos nu sunt prezente în mod carnal și trupesc în, cu, sau sub pâine și vin. Deci, ele sunt în mod real, dar spiritual, prezente în acest sacrament credinței sfinților, după cum sunt prezente elementele exterioare pentru simțurile omenești.557

Cu toate că oamenii ignoranți și nelegiuiți primesc elementele exterioare în acest sacrament, ei nu primesc și lucrul pe care îl semnifică acesta, ci, prin apropierea lor nevrednică de ele, se fac vinovați de trupul și sângele Domnului, spre pierzarea lor. De aceea, toți cei ignoranți și neevlavioși, pentru că nu sunt potriviți să se bucure de părtășia cu El, sunt nevrednici de Masa Domnului și nu pot, fără să nu comită un mare păcat împotriva lui Hristos, în timp ce rămân în această stare,558 să se împărtășească din aceste sfinte taine, sau să fie admiși la ele.559