Despre închinarea religioasă și ziua de odihnă

Lumina naturii îi arată omului că există un Dumnezeu care are domnia și suveranitatea asupra tuturor, că este bun și le face bine tuturor. Ea îi arată că, prin urmare, El trebuie să fie temut, iubit, lăudat, chemat, crezut și slujit cu toată inima, sufletul și puterea.405 Însă calea de închinare acceptabilă înaintea Dumnezeului adevărat a fost instituită de El Însuși și astfel delimitată clar prin voia Sa descoperită oamenilor. Astfel, El nu poate primi închinarea care este făcută după imaginațiile și născocirile oamenilor, nici după sugestiile Satanei, nici după orice fel de reprezentare vizibilă, și nici prin altă cale care nu a fost clar prescrisă în Sfânta Scriptură.406

Închinarea religioasă trebuie să fie făcută către Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt și numai către El,407 și niciodată către îngeri, sfinți sau orice alte creaturi.408 De la căderea omului în păcat, închinarea nu se poate face fără un Mijlocitor, nici prin mijlocirea făcută de altcineva decât Domnul Hristos și doar de El.409

Rugăciunea, cu mulțumire, ca parte specială a închinării religioase,410 este cerută de Dumnezeu de la toți oamenii411 și, pentru a fi acceptată de El, aceasta trebuie făcută în Numele Fiului,412 cu ajutorul Duhului Său Sfânt413 și să fie în conformitate cu voia Lui.414 Ea mai trebuie făcută cu înțelegere, cu reverență, smerenie, înflăcărare, credință, dragoste și perseverență.415 Atunci când este făcută cu glas tare, rugăciunea trebuie exprimată într-o limbă cunoscută.416

Rugăciunea trebuie făcută pentru lucruri legitime417 și pentru orice persoane care sunt în viață ori pentru persoane care vor trăi în viitor.418 Rugăciunea nu poate fi făcută pentru cei morți419 și nici pentru aceia despre care se știe că au săvârșit păcatul de moarte [păcatul de neiertat].420

Citirea Scripturii cu teamă evlavioasă,421 predicarea sănătoasă422 și ascultarea conștientă a Cuvântului,423 în ascultare de Dumnezeu, pe înțeles, cu credință și reverență,424 cântarea psalmilor cu har în inimă,425 cât și corecta administrare și primirea cu vrednicie ale sacramentelor instituite de Hristos, fac parte toate din închinarea religioasă obișnuită înaintea lui Dumnezeu,426 pe lângă jurăminte religioase,427 posturi solemne428 și mulțumiri cu ocazii speciale,429 care, la vremea și momentul lor, trebuie folosite într-un mod sfânt și religios.430

Nici rugăciunea și niciun alt aspect al închinării religioase nu este acum, în perioada Evangheliei, legat de vreun loc sau făcut mai acceptabil în vreun loc în care este săvârșit, ori către care este îndreptat.432 Lui Dumnezeu trebuie să ne închinăm în orice loc,433 în duh și în adevăr,434 fie zilnic435 în familii,436 fie individual, în taină,437 sau în adunările publice, în solemnitate. Adunările publice nu trebuie neglijate și părăsite nici din nepăsare, nici voit, atunci când Dumnezeu, prin Cuvântul și providența Lui, ne cheamă la ele.438

După cum este legea naturii ca, în general, o parte potrivită din timpul nostru să fie pusă deoparte pentru închinare înaintea lui Dumnezeu; tot așa, în Cuvântul Lui, printr-o poruncă pozitivă, morală și perpetuă, obligând toți oamenii din toate timpurile, El a stabilit în mod special o zi din șapte pentru Sabat, ca să fie ținută cu sfințenie pentru El.439 De la începutul lumii până la învierea Domnului Hristos, aceasta a fost ultima zi din săptămână, iar după învierea lui Hristos, a fost schimbată în prima zi a săptămânii,440 care este numită în Scriptură Ziua Domnului,441 și trebuie ținută până la sfârșitul lumii, ca Sabatul creștin.442

Oamenii țin acest Sabat sfânt înaintea lui Dumnezeu atunci când, după o pregătire potrivită a inimilor lor și o punere în rânduială prealabilă a treburilor lor obișnuite, ei păzesc întreaga zi ca o odihnă sfântă de la lucrările, cuvintele, și gândurile lor legate de activitățile lor seculare și recreative.443 Mai mult ca atât, ei își dedică întreg timpul Sabatului pentru închinare, în public și personal, și spre îndatoririle de necesitate și de milostenie.444