Despre voința liberă

Despre voința liberă

Despre voința liberă - Capitol al Mărturisirii de credință de la Westminster

1. Dumnezeu a înzestrat voința omului cu o asemenea libertate naturală, încât ea nu este nici forțată, nici determinată de o necesitate intrinsecă în facerea binelui sau răului.206

• 206. Matei 17:12.
• Iacov 1:14.
• Deuteronom 30:19.

2. În starea sa de inocență inițială, omul a avut libertatea și puterea să dorească și să facă ceea ce era bine și plăcut lui Dumnezeu.207 Totuși, el a avut această libertate astfel încât era posibil să o piardă.208

• 207. Ecclesiast 7:29.
• Geneza 1:26.
• 208. Geneza 2:16,17.
• Geneza 3:6.

3. Prin căderea în starea de păcat, omul a pierdut complet întreaga abilitate a voinței de a face orice bine spiritual care însoțește mântuirea.209 Astfel, în starea naturală, omul este cu totul împotrivitor binelui spiritual210 și mort în păcat.211 El nu este capabil, prin propria tărie, să se convertească pe sine sau chiar să se pregătească în vreun fel pe sine pentru convertire.212

• 209. Romani 5:6.
• Romani 8:7.
• Ioan 15:5.
• 210. Romani 3:10,12.
• 211. Coloseni 2:13.
• Efeseni 2:1,5.
• 212. Ioan 6:44,45.
• Efeseni 2:2-5.

4. Atunci când Dumnezeu convertește păcătosul și îl transferă în starea de har, El îl eliberează din robia naturală a păcatului,213 și doar prin acest har al Său îl face capabil să dorească și să facă liber ceea ce este bine din punct de vedere spiritual.214 Cu toate acestea, datorită corupției care rămâne în oameni, aceștia nu își doresc în mod perfect și nici exclusiv ceea ce este bine, ci ei pot dori și ceea ce este rău.215

• 213. Coloseni 1:13.
• Ioan 8:34,36.
• 214. Filipeni 2:13.
• Romani 6:18,22.
• 215. Galateni 5:17.
• Romani 7:15,18,19,21,23.

5. Voința omului va fi făcută perfectă și liberă în mod permanent de a face doar binele numai când el se va afla starea de glorie.216

• 216. Efeseni 4:13.
• Evrei 12:23.
• 1 Ioan 3:2.
• Iuda 1:24.