Actele de aprobare (Scoția, 1647-1649)

Adunarea în EDINBURGH, 27 august 1647. Ședința 23.

Act de aprobare a MĂRTURISIRII de CREDINȚĂ.

FIIND o Mărturisire de Credință pentru Bisericile lui Dumnezeu din cele trei regate partea cea mai de seamă a acelei uniformități în religie pe care, prin Legământul Solemn și Liga, suntem datori să ne străduim a o dobândi: Și fiind, în consecință, o Mărturisire de Credință convenită de Adunarea Teologilor întrunită la Westminster, cu asistența comisarilor Bisericii Scoției; care Mărturisire a fost trimisă de comisarii noștri de la Londra comisarilor Bisericii întruniți la Edinburgh în ianuarie trecut și a fost în această Adunare citită public în întregime de două ori, examinată și cumpănită; fiind de asemenea tipărite copii ale ei, pentru ca să poată fi cercetată în amănunt de toți membrii acestei Adunări, cărora li s-a făcut deseori înștiințare publică să-și înfățișeze îndoielile și obiecțiile, dacă aveau vreunele: Și fiind menționata Mărturisire, după cuvenita ei examinare, găsită de Adunare întru totul potrivită cu Cuvântul lui Dumnezeu și cu nimic contrară doctrinei, închinării, disciplinei și guvernării primite ale acestei Biserici. Și, în sfârșit, fiind atât de necesar și atât de mult dorit ca menționata Mărturisire să fie, cu toată sârguința și graba cu putință, aprobată și așezată în ambele regate, ca parte principală a uniformității urmărite în religie și ca mijloc deosebit pentru suprimarea mai eficace a multor erori și erezii primejdioase ale acestor vremuri; Adunarea Generală, prin urmare, după o matură deliberare, consimte la menționata Mărturisire și o aprobă, în ce privește adevărul materiei ei (judecând-o cât se poate de ortodoxă și întemeiată pe Cuvântul lui Dumnezeu); și, de asemenea, în ce privește punctul uniformității, consimțind din partea noastră ca ea să fie o Mărturisire de Credință comună pentru cele trei regate. Adunarea, de asemenea, Îl binecuvântează pe Domnul și recunoaște cu mulțumire marea Lui milostivire, prin aceea că o Mărturisire de Credință atât de excelentă a fost pregătită și convenită până aici în ambele regate; ceea ce privim ca pe o mare întărire a adevăratei religii reformate împotriva vrăjmașilor ei comuni. Dar, pentru ca intenția și înțelesul nostru să nu fie greșit înțelese în unele puncte, prin prezenta se declară și se dispune în mod expres: Că nemenționarea în această Mărturisire a diferitelor feluri de ofițeri și adunări bisericești nu va aduce niciun prejudiciu adevărului lui Hristos în aceste puncte, care urmează să fie exprimat pe deplin în Directoriul de guvernare. Se mai declară: Că Adunarea înțelege unele părți ale articolului al doilea din capitolul al treizeci și unulea numai despre bisericile neașezate sau neconstituite în privința guvernării: Și că, deși în asemenea biserici un sinod de slujitori și alte persoane potrivite poate fi convocat prin autoritatea și numirea magistratului, fără nicio altă chemare, pentru a se consulta și a se sfătui cu ei în chestiuni de religie; și deși, de asemenea, slujitorii lui Hristos, fără delegare din partea bisericilor lor, se pot, de la ei înșiși și în virtutea slujbei lor, întruni sinodal în asemenea biserici încă neconstituite, totuși niciunul dintre acestea nu trebuie făcut în bisericile constituite și așezate; magistratul fiind totdeauna liber să se sfătuiască cu sinoade de slujitori și prezbiteri conducători, care se întrunesc prin delegare din partea bisericilor lor, fie în mod ordinar, fie, fiind convocate prin autoritatea lui, în mod ocazional și pro re nata: fiind, de asemenea, liber a se aduna sinodal, atât pro re nata, cât și la vremurile ordinare, prin delegare din partea bisericilor, prin puterea intrinsecă primită de la Hristos, ori de câte ori este necesar pentru binele Bisericii să se adune astfel, în cazul în care magistratul, spre paguba Bisericii, își reține sau își refuză consimțământul; după ce mai întâi i s-a înfățișat, prin umilă cerere, necesitatea adunărilor ocazionale.

A. KER.

CAROL I. Parl. 2. Sesiunea 2. Legea 16.

Act privind CATEHISMELE, MĂRTURISIREA de CREDINȚĂ și ratificarea lor.

În EDINBURGH, 7 februarie 1649.

STĂRILE Parlamentului, acum întrunite în această a doua Sesiune a celui de-al doilea Parlament trienal, în virtutea unui Act al Comitetului Stărilor, care avea putere și autoritate de la ultimul Parlament pentru convocarea Parlamentului, după ce au cumpănit cu seriozitate Catehismele, și anume cel Mare și cel Mic, împreună cu Mărturisirea de Credință, cu trei Acte de Aprobare a acestora de către comisarii Adunării Generale, prezentate lor de comisarii menționatei Adunări Generale, ratifică și aprobă menționatele Catehisme, Mărturisirea de Credință și Actele de Aprobare a acestora, așa cum au fost înfățișate; și poruncesc ca ele să fie înregistrate, publicate și puse în practică.